Cum ar trebui să fie un duhovnic bun

5189

Aţi putea să ne faceţi o scurtă descriere a unui duhovnic bun?

Răspuns: O să vă spun cum ar trebui să fie un duhovnic bun, dar mi-e teamă că aceasta îmi va fi spre osândă, pentru că eu nu sunt un duhovnic bun. în primul rând, cred că duhovnicul trebuie să facă dovadă de smerenie şi de duh de jertfire de sine atunci când slujeşte. El nu caută să se propună pe sine oamenilor care vin să-i ceară ajutorul, ci urmăreşte să nască în ei chipul lui Hristos. Sfântul Simeon Noul Teolog spune un lucru şi mai înfricoşat: duhovnicul adevărat este cel care se dă pe sine morţii în fiecare clipă pentru fiii săi duhovniceşti. Insă cine poate să trăiască mereu la o asemenea măsură? Iertaţi-mă, eu mă feresc să folosesc termenul de „fii duhovniceşti". Eu spun aşa, mai smerit, „oamenii care vin la mine"; ţine de ei faptul că mă numesc părintele lor duhovnicesc, eu nu caut decât să îi slujesc şi să îi ajut să renască duhovniceşte.

De pildă, niciodată nu l-am auzit pe Părintele Sofronie să zică „fiii mei duhovniceşti", pentru că nu voia cu niciun chip să stăpânească, să aibă autoritate asupra cuiva. Pentru el, libertatea duhovnicească însemna să nu ai dorinţa de a stăpâni pe nimeni şi, la rândul tău, să nu te laşi stăpânit de nimeni. Noi pe toţi preoţii îi numim părinţi, pentru că ei sunt slujitorii lui Dumnezeu care contribuie la mântuirea noastră, la renaşterea noastră duhovnicească. Insă pentru a îndreptăţi acest apelativ de „părinte”, trebuie să ne străduim din toate puterile să contribuim la renaşterea duhovnicească a oamenilor încredinţaţi nouă de pronia lui Dumnezeu. Unul dintre sfinţii egipteni din primele patru veacuri a avut o viziune: a văzut altarul lui Dumnezeu înconjurat de catâri. Şi vedenia lui se tâlcuieşte în felul următor: la fel cum catârii nu pot da naştere pentru că sunt sterpi, tot aşa, în vremurile de pe urmă, cei care vor înconjura altarul lui Dumnezeu nu vor mai fi în stare să renască sufletele celor ce caută ajutor de la ei. Să ne păzească Dumnezeu de o asemenea stare cumplită.

Arhimandrit Zaharia (Zaharou), Cunoscute mi-ai facut mie caile vietii, Editura: Episcopia Devei si Hunedoarei


Articole Asemănătoare
4266

„Nimic special, lucrurile obișnuite…”

Mi se pare că cel mai greu lucru de făcut este depășirea stării de rușine. Oamenii nu vin să se spovedească chiar dacă au sufletul plin de păcate și asta îi apasă pentru că nu pot depăși starea de rușine ca să-și mărturisească păcatele. Cum să-i ajutăm pe oameni în acest sens? Arhim. Zaharia Zaharou: […]

Articole postate de același autor
1787

A avut loc deschiderea festivă a Muzeului de Istorie și Etnografie de pe lângă biserica „Sf. Ierarh Spiridon” din s. Văleni, r. Cahul

Duminică, 27 august 2017, satul Văleni a fost în mare sărbătoare. De ziua independenței Republicii Moldova, în satul Văleni raionul Cahul s-a deschis Muzeul de Istorie și Etnografie, ce se află pe teritoriul Bisericii „Sfîntul Ierarh Spiridon”.  Primarul s. Văleni D-na Silvia Știrbeț cu aleasă bucurie a venit cu un mesaj de salut, a mulțumit […]