Principalul este să nu fii egoist: să fii tu însuți bun, generos, răbdător, capabil să-l iei pe omul drag așa cum este, să nu încerci să schimbi cu de-a sila ceea ce nu îți place la el, să știi să ierți și să ceri iertare, să te respecți pe tine însuți și să-i respecți pe cei din jur, să fii îngăduitor față de trăsăturile de caracter ale omului drag și față de gesturile lui, să-i acorzi atenție, să faci deosebire între principal și secundar…
Dragostea este o relatie, și de felul în care știm să clădim relațiile cu ceilalți oameni, de felul cum ne purtăm cu ei și de pretențiile pe care le avem față de noi înșine și de la ceilalți depinde capacitatea noastră de a da și de a primi dragoste – iar dragostea trăiește în fiecare om de la început.
Bineînțeles, toți învață să iubească de la mama și de la tata sau de la alți adulți care ocupă un rol important în viața lor. Practic toți manifestă ei înșiși și așteaptă si de la partener comportamentul pe care și l-au însușit din copilărie în familia lor.
O mare problemă pentru copii: când tații pleacă din familie, mamele sunt foarte stresate și, în stresul lor, se închid în sine atât de mult, încât, în esență, îl părăsesc pe copil. Gelozia, frica pierderii partenerului se nasc tocmai din faptul că în copilărie omul a trăit pierderea tatălui și, pentru o vreme, și a mamei, pierderi transformate mai apoi în dependență nevrotică.
Trebuie să ne străduim să ne schimbăm, să ne depășim fricile, să învățăm să iubim. În general, eu consider că dacă omul a învățat să iubească orice alt om de lângă el, indiferent de sex, fie că este vorba de un coleg, fie că este vorba de un vecin, să zicem, dacă este gata să-l ia așa cum este, unui asemenea om i se descoperă dragostea. El își va găsi jumătatea, dacă este gata să accepte alături cu dragoste un om viu.
Vorba “deșteptul învață din greșelile altora” e foarte greu de transpus în viață. Numai un mic procent învață din greșelile altora – toți vor să experimenteze și să facă propriile greșeli. Fiecare are dreptul să greșească, să aiba o iubire împărtășită-neîmpărtășită, greșită-negreșită, să capete experiență…Principalul este tocmai priceperea de a păstra o relație curată, tandră, de a nu te grabi cu apropierea intimă, de a respecta, de a păstra flăcaruia aprinsă în bătaia vântului. Atunci, relația va dăinui, transformându-se într-o dragoste frumoasă și mare.
Dmitry Semenik, Dragostea adevărată, Editura Sophia, Bucureşti, 2012
