Cu binecuvântarea Preasfinţitului Petru, Episcop de Ungheni şi Nisporeni, astăzi, 6 martie 2018, Preşedintele Sectorului Eparhial Activitate Pastorală pentru Tineret, Gajim Ioan, împreună cu pr. Nicolae Boian, clericul catedralei Sf. Bn. Kn. Alexandru Nevski, au fost în mijlocul elevilor Gimnaziului ,,Savciuc Mihail” din satul Buşila, raionul Ungheni.
În faţa elevilor din această instituţie am venit cu o temă foarte frumoasă Aripile care ne duc spre cer. Aceasta reflectă foarte bine contextul liturgic în care ne aflăm în această perioadă, deoarece în Postul Mare, ca de altfel în oricare alt Post, creştinul trebuie să intensifice eforturile duhovniceşti şi să-şi păzească mai atent gândurile.
Postul este o faptă de virtute, un exerciţiu de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă, deci mijloc de mântuire. Dar este în acelaşi timp şi un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că el este o jertă, adică o renunţare de bună voie la ceva care ne este îngăduit, izvorâtă din iubirea şi respectul pe care îl avem faţă de Dumnezeu.
Rugăciunea este ridicarea minţii şi voii noastre către Dumnezeu. Rugăciunea este vorbirea minţii cu Dumnezeu, spunea Evagrie Monahul. De aceea se cuvine ca atunci când stăm de vorbă cu Dumnezeu, adică atunci când stăm la rugăciune, să alungăm din gândul nostru orice grijă şi să îndreptăm toate puterile duhului nostru numai la Dumnezeu.
Spovedania este mărturisirea deschisă a păcatelor, cu pocăinţă sinceră de a nu le mai repeta. Toţi trebuie să ne spovedim, chiar şi aceia cărora ni se pare că nu greşim şi nu păcătuim cu nimic. Aşa ne învaţă Sf. Ioan Evanghelistul, ucenicul cel iubit al Domnului: ,,Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El credincios este şi drept ca să ne ierte nouă păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea” (I Ioan 1, 8-9).
Prin cuvintele Sfinţilor Părinţi prezentate elevilor şi prin însăşi învăţătura dumnezeiască din Sfânta Scriptură am putut pune la inimile elevilor şi răspunde la întrebări ca: Ce ar fi omul fără Dumnezeu? Care i-ar fi viaţa? Unde s-ar îndrepta el dacă nu ar avea o vieţuire teocentrică, adică dacă nu l-ar avea pe Dumnezeu ca centru după care să-şi conducă întreaga viaţă?
Eseistul, filosoful şi publicistul român Petre Ţuţea spunea că ,,Fără Dumnezeu omul este un biet animal raţional şi vorbitor care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. El rămâne aşa chiar dacă este laureat al Premiului Nobel sau măturător”.
Prin învăţăturile duhovniceşti şi îndemnul fierbinte ale pr. Nicolae Boian şi Gajim Ioan, elevii gimnaziului, sperăm, nu doar le vor asimila, ca pe nişte cunoştinţe pur teoretice, dar le vor pune şi în practică, pentru că aşa face un bun creştin- ascultă cele bune şi plăcute lui Dumnezeu şi le face, transpunând în faptă cuvintele Sf. Ap. Iacov: „precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este” 2, 26.
Să nu uităm că cel care atestă cu fapta înţelepciunea care la alţii se opreşte la cuvinte ,,acela era în stare să trăiască; ceilalţi sunt umbre care lunecă” (Homer, Odiseea, X, 495). Să fie fii ai Luminii, crezând în Lumină (Ioan 12, 36)- acestea au fost gândurile puse la inimile elevilor gimnaziului din satul Buşila.
Mulțumim în mod deosebit Directorului Gimnaziului – dl. Igor Vârlan, pentru primirea în instituția pe care o conduce, dar și părintelui-paroh al satului Bușila – preotului Vitalie Nichiforeac.
