Fie-ţi milă de tine, nu pierde vremea spre propria pierzare!

8933

   Monahiei Eupraxia

Dragă Eupraxia! Pace ţie şi mântuire!

Iată ce scrie Ioan Scărarul în Cuvântul 4, cap. 44: „Dacă cineva va lepăda mustrarea dreaptă sau nedreaptă, de mântuirea sa se va lepăda, iar cine primeşte mustrarea, cu durere sau fără durere, va primi degrabă iertarea păcatelor.” E limpede că tu te-ai supărat din pricina scrisorii mele. A trecut jumătate de an, şi n-ai răspuns nici un cuvânt.

Crezi că ai fost jignită pe nedrept, sau că ai fost mustrată pe drept, dar nu îţi poţi călca pe inimă?

Încă o dată te previn: trufia e însuşirea fundamentală a diavolului. Pentru trufie a devenit satană cel mai înalt înger. Şi oamenii, în locul asemănării cu Dumnezeu, dobândesc prin trufie asemănarea cu diavolul. Iată de ce s-a şi zis că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă! Domnul însuşi porunceşte să învăţăm nu de la oricine, ci de la El însuşi smerenia şi blândeţea. Şi Maica Domnului a dat mărturie că pentru smerenie a primit harul preaînalt de a fi aleasă din toate neamurile.

Dacă nu suntem în stare să nu încălcăm poruncile lui Dumnezeu, trebuie să ne pocăim sincer pentru aceste încălcări şi prin asta să dobândim la început inimă înfrântă, iar când aceasta se va frânge destul va deveni şi smerită.

Domnul să te înveţe la tot binele! împărăţia lui Dumnezeu se ia cu silinţă. Trebuie să ne silim la tot binele: atunci Domnul va trimite şi harul Său spre mântuirea noastră.

Domnul să te binecuvânteze! Salutare şi binecuvântarea lui Dumnezeu tuturor!

Nici un om, orice nevoinţe ar săvârşi, nu se va mântui dacă nu se va lupta cu trufia şi cu îngâmfarea. Diavolul e trufaş, şi după moarte oamenii trufaşi vor merge la el. Nu degeaba s-a zis: Dumnezeul celor mândri le stă împotrivă. De vreme ce Dumnezeu e împotriva trufaşului, cine îl va putea ajuta cu ceva? Dacă nu poţi birui în tine trufia, mustră-te pe tine însuţi (nu pe alţii) şi plângi, frânge-ţi inima la rugăciune, ca Domnul să te ierte şi să te smerească, să nu îngăduie să pieri.

Citeşte şi aplică la tine însăţi cele citite! Fără citire şi rugăciune omul se face stâlp de sare. Pentru fiecare păcat făcut învinuieşte-te pe tine însăţi înaintea lui Dumnezeu, cere iertare, nu amâna pocăinţa. Dacă vei supăra pe cineva, în aceeaşi zi străduieşte-te să te împaci cu el, altfel Domnul nu va primi rugăciunile tale. Ştii şi singură toate astea.

Fie-ţi milă de tine, nu pierde vremea spre propria pierzare! Un sac cu nisip mărunt îl trage pe om la fund la fel ca o piatră mare. Fii raţională, adu-ţi aminte pentru ce trăieşti! Chiar mă îngrozesc să-ţi citesc scrisorile şi să văd cum te porţi. Ceilalţi n-au decât să facă ce vor, nu tu vei da socoteală pentru ei. Gândeşte-te ce răspuns îi vei da tu Domnului la Judecată, atunci când se va hotărî pe vecie soarta ta! Domnul să te lumineze şi să te mântuiască!

Cuviosul Nikon Vorobiov, Cum să trăim în ziua de astăzi, Editura Sophia, 2014

 

 


Articole postate de același autor
5911

Pierderea timpului este moartea sufletului

Dacă familia a fost o familie sănătoasă, a fost o familie creştină, a fost o mamă bună, a fost o biserică sănătoasă, a avut preoţi, a avut duhovnici, atunci şi cetatea, şi lumea asta, a tineretului, a mers pe un drum sănătos. Dar după [aceea] s-a supramodernizat lumea aceasta, precum şi tineretul nostru, dezbrăcându-l nu […]