Temelia este gândul cel bun

255

 - Părinte, deoarece omul acesta judecă pe alții, prin aceasta îi dă dia­volului dreptul să facă orice vrea cu el?

– Da. Temelia este gândul cel bun. Aceasta este ceea ce-l ridică pe om, îl schimbă în bine. Fiecare tre­buie să ajungă la punctul în care le vede pe toate cura­te. Este ceea ce a spus Hristos: „Nu judecaţi după faţă, ci faceţi judecată dreaptă” (Ioan 7, 24). După aceea, omul ajunge într-o stare în care le vede pe toate cu ochi duhovni­ceşti, iar nu cu ochi trupeşti. Pe toate le justifică în sensul cel bun.

Trebuie să luăm aminte să nu primim „telegrame­le” viclene ale diavolului, ca să nu întinăm „locaşul Du­hului Sfânt” (I Corinteni 6, 19 şi 3, 6) şi astfel să se depărteze Harul lui Dum­nezeu şi să ne întunecăm. Duhul Sfânt, atunci când vede inima noastră curată, vine şi Se sălăşluieşte în­ăuntrul nostru, pentru că iubeşte curăţia – de aceea și este reprezentat ca un porumbel.

Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul III. Nevoința duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2011, p. 19


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
124

Una dintre marile drame ale lumii moderne – nu mai avem răbdare cu nimic

Cred în valorile acestea ale răbdării la marginea Împărăției. Din nefericire, unii înțeleg că a te culca la marginea lanului abia semănat înseamnă a dormi pe tine. E vorba de odihnă, în sensul pe care îl are la Dumnezeu, Care după creație Se odihnește, Își oferă Sabatul Său în ziua a șaptea. Adică o odihnă […]

Articole postate de același autor
3979

Nevoia de mărturisire

Fratelui meu (doresc) să se bucure în Domnul. Zilele trecute, într-un fel, s-a încheiat postul. Postul bineplăcut Domnului. Cât e de bineplăcut? Nu pot spune pentru că nu sunt gândurile Domnului la fel ca și gândurile noastre. (Isaia 55.8) Dar îndrăznesc să zic: Felul și „viteza ieșirii” unora din post e marcată de profunzimea trăirii postului sau […]