Cum poţi afla ce cale să alegi: căsătoria sau monahismul?
Te încerci; faci o probă; aici este permisă proba. Te culci pe la ora 9 seara, te trezeşti pe la 11, faci miezonoptica, utrenia şi alte canoane şi rugăciuni până la ora 3. De la 3 la 5 dormi, apoi faci rugăciunile de dimineaţă şi altele. La 8 mergi la Liturghie, la 9.30 termini. Vii acasă, faci mâncare, faci 1000 de metanii. Aştepţi pe cei din casă cu mâncarea. Te duci şi sapi, culegi fructe, mai faci un acatist.
Şi seara o iei cu acelaşi program de la capăt. Dacă rezişti în ritmul acesta, este bine. Dacă nu, nu eşti bun. Dacă rezişti în ritmul acesta mai adaugi ceva: îşi pui o haină jerpelită pe tine şi ieşi pe stradă, eventual cu un papuc da şi cu unul nu. După ce faci asta o să-ţi auzi pe stradă fel şi fel de vorbe şi dacă nu simţi nimic împotriva celor care te jignesc, eşti foarte bun de călugăr.
Din Extras din Pr. Nicolae Tănase, Soţul ideal, soţia ideală, Editura Anastasis, Sibiu 2011
Bătrânul Filotei îi scria unuia dintre fiii săi duhovniceşti: “Referitor la felul vieţii pe care să o alegi, dacă trebuie să te însori sau nu, este treaba lui Dumnezeu. Căci, adesea, unele sunt planurile omului, şi altceva porunceşte Dumnezeu. Căsătoria este un lucru bun, celibatul la fel. Fecioria este mai bună şi superioară, căci cel necăsătorit se îngrijeşte cum să placă lui Dumnezeu, în timp ce omul însurat are grijă cum să placă femeii şi lumii. Dumnezeu nu forţează pe nimeni nici la căsătorie nici la celibat. Omul însuşi trebuie să aleagă una sau alta. Dacă şovăie, să-L roage pe Dumnezeu cu căldură, cu frângerea inimii şi cu evlavie, şi i se va descoperi la ce fel de viaţă este chemat”.
Din Cuvintele Bătrânilor, Părintele Dionysios Tatsis, Colecția Isvoare duhovnicești IX, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004
