Egumenul Serafim, cu numele de mirean Ilie Dabija s-a născut la 28 iulie 1915 într-o familie de țărani din satul Bișcotari (în prezent Codreni), jud. Tighina. Ajuns la maturitate, în 1934 intră în ascultare la Mănăstirea Suruceni. În anul 1941 a fost tuns în monahism și peste câteva luni a fost hirotonit în treapta de ierodiacon[1].
În primăvara anului 1943, ierodiaconii Serafim Dabija și Nicodim Onu de la Mitropolie, prin decizia autorităților eparhiale primesc ordin de deplasare la Zloți, pentru a organiza lucrările de însămânțare a terenurilor viitorului schit[2]. Până la înființarea noului Schit Zloți, Consiliulul eparhial aprobă sfințirea locului pentru zidirea locașului sfânt. După sfințirea pietrei de temelie s-a început construcția viitoarei capele cu hramul “Sf. Gheorghe”, se începuse și contrucția câtorva chilii pentru viețuitorii mănăstirii[3].
După înființarea Schitului Zloți, la 12 noiembrie 1943, ierodiaconul Serafim Dabija a fost hirotonit ieromonah și peste două zile, la 14 noiembrie, numit stareț al Schitului Zloți[4]. În aceeași zi a fost sfințită capela Schitului Zloți[5].
Părintele Serafim Dabija a fost stareț la Mănăstirea Zloți până în primăvara anului 1947, când a fost arestat în timpul slujbei, dar reușește să fugă. A fost arestat a doua oară la 29 octombrie 1947. Era învinuit cum că: “cu susținerea chiaburimii din partea locului, a construit în scopuri antisovietice Mănăstirea Zloți în cinstea izgonirii bolșevicilor din Basarabia, transformând-o în unul dintre centrele de propagandă antisovietică din Moldova”[6]. Judecata a avut loc la 5 februarie 1948, fiind condamnat la 10 ani de lagăr, decăderea din drepturile politice pe un termen de 5 ani și confiscarea averii personale[7]. Părintele a fost repartizat într-un lagăr de muncă forțată din regiunea Komi, unde deținuții erau forțați să muncească la tăierea cărbunilor pe un ger de -50 grade.
După ispășirea termenului de detenție, părintele Serafim Dabija revine la baștină. La 29 martie 1955, autoritățile eparhiale îl numesc paroh al Bisericii “Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din satul Lazo (Piatra), raionul Orhei[8], fiind numit și duhovnic al Mănăstirii de maici Hirova. În anul 1959, a fost învinuit cum că ar fi pus la cale “răscoala” călugărițelor de la Mănăstirea Hirova, împotriva închiderii mănăstirii. Timp de 9 zile, călugărițele s-au baricadat în biserica mănăstirii, petrecând tot timpul în post și rugăciune. În urma acestor evenimente părintelui Serafim i-a fost interzis să se afle pe teritoriul RSSM, fiind repartizat într-o parohie din Transcarpatia ucraineană[9]. A slujit mai mulți ani în biserica parohiei românești Apșa de Mijloc, apoi la Slatina și la catedrala din Cernăuți[10]. În necrologul părintelui Serafim, publicat în Revista Patriarhiei de Moscova (Jurnal Moskovskoi Patriarhii) din 1986, se arată că în perioada anilor 1960-1972, părintele a slujit în parohii din cadrul Eparhiilor de Mukacev și Cernăuți. În anul 1961 își încheie studiile Seminarului Teologic din Leningrad (Sankt Peterburg)[11].
Ultima parohie a părintelui Serafim Dabija a fost satul Zahoreni, Orhei, cu Biserica “Acoperemântul Maicii Domnului”, aici părintele a slujit între anii 1972-1975, când a fost scos de la evidență și pensionat[12].
Pentru merite în activitatea pastorală părintele Serafim a fost decorat cu mai multe distincții bisericești, în anul 1977 a fost decorat cu distincția crucea cu pietre scumpe. Trece la Domnul la 9 octombrie 1985, slujba de înmormântare fiind săvârșită în Catedrala “Sf. Teodor Tiron” din Chișinău[13].
Protoiereu Ioan Lisnic
[1] ЖМП, nr. 5, 1986, p. 25
[2] Mănăstiri și schituri din Republica Moldova, p. 633
[3] Ibidem
[4] Buletinul Arhiepiscopiei Chișinăului, nr. 11, 1943, p. 14
[5] Ibidem, p. 20
[6] Nicolae Dabija, Părintele Serafim, Biserica Ortodoxă din interfluviul pruto-nistrean (1813-2013), Simpozion științific internațional, 14-15 octombrie 2013, Chișinău, 2013, p. 573-574
[7] Ibidem, p. 575
[8] Teodor Candu, Pr. Octavian Moșin, op. cit., p. 191
[9] Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altădată, Dicționar istorico-biografic, vol. I, Chișinău, 2015, p. 176
[10] Ibidem
[11] ЖМП, nr. 5, 1986, p. 25
[12] Ibidem
[13] Ibidem
