Gheronda, unii consideră că nu au condiții pentru a duce o viață duhovnicească și spun: „Nu ai ce lua de la cel care nu are”.
Dacă spun că sunt îngreunați de patimi moștenite și se îndreptățesc pe ei înșiși, aceasta este și mai grav.
Dar când cineva este îngreunat într-adevăr de ele?
Ascultă, fiecare om are înclinații moștenite, bune sau rele. Trebuie însă să se lupte pentru a scăpa de propriile defecte și a cultiva ceea ce are bun, ca să devină un chip adevărat și plin de har al lui Dumnezeu.
Înclinațiile rele moștenite nu sunt o piedică pentru sporirea duhovnicească. Căci atunci când cineva se nevoiește, fie chiar și puțin, dar cu multă stăruință, atunci se mișcă în planul duhovnicesc, în cel al minunii, în care toate înclinațiile rele moștenite sunt dizolvate de Harul lui Dumnezeu.
Dumnezeu se înduioșează și ajută mult un suflet care are înclinații rele moștenite, dar care se luptă cu râvnă să zboare spre cer cu aripa lui atrofiată, care este moștenirea cea rea. Cunosc mulți care s-au slobozit de acestea cu puțină osteneală din partea lor și cu mult ajutor de la Dumnezeu. Acești oameni sunt mari eroi în fața lui Dumnezeu. Căci ceea ce Îl înduioșează pe Dumnezeu este lucrarea pe care o săvârșim asupra omului nostru cel vechi.
Gheronda, Botezul nu șterge înclinațiile rele moștenite?
Botezul ne izbăvește de blestemul păcatului strămoșesc și de toate păcatele. Când omul se botează, el se îmbracă în Hristos, se izbăvește de păcatul strămoșesc și vine asupra lui Harul dumnezeiesc, însă înclinațiile rele moștenire rămân. Oare Dumnezeu nu ar fi putut să le șteargă și pe ele prin Sfântul Botez? Le lasă însă pentru a ne lupta, a birui și a ne încununa.
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul V. Patimi și virtuți, Ed. Evanghelismos, București, 2007, p. 18-19
