Actualitate

Să nu mai învârtim cuţitul în propria rană

146

Adeseori, felul în care reacţionezi atunci când treci printr-o supărare, printr-o durere, printr-o rănire, seamănă cu următorul lucru: e ca şi când ei ţi- au dat un cuţit, iar tu începi să-l răsuceşti în propria rană.

Se întâmplă ca celălalt să te lovească. Scoate cuţitul din rană şi vezi cum se va vindeca rana. Nu! Tu nu scoţi cuţitul! îl ţii acolo, şi dacă vrea cineva să-l scoată, tu nu-l laşi; şi ca şi cum n-ar fi de ajuns aceasta, îl răsuceşti şi mai tare în rană.

Să nu vi se pară ciudat. Ce crezi că faci atunci când, să zicem, cineva îţi spune un cuvânt greu, care te răneşte? Te gândeşti continuu la cuvântul acela, nu-ţi iese din minte, şi nu vrei să-l pierzi! Şi, ca şi cum n-ar fi suficient, te mânii pe acela care ţi-a spus cuvântul, te înrăieşti, îl urăşti şi vrei să te răzbuni pe el! Toate acestea în fapt asta înseamnă: răsuceşti în rană cuţitul care te-a rănit, în timp ce, dacă l-ai fi scos numaidecât şi l-ai fi aruncat cât colo, mult mai puţină pagubă ţi-ar fi provocat. Răsuceşti cuţitul şi nu vrei cu niciun chip să-l scoţi. Cine este de vină în această situaţie? Bine, celălalt te-a lovit; asta este treaba lui, asta face el. Dar, dacă acela este vinovat o dată, pentru că ţi-a dat cuţitul, tu care ţii cuţitul în rană şi nu-l scoţi, ba îl şi răsuceşti mai rău, eşti vinovat de o sută de ori, de o mie de ori mai mult.

Sigur ca răul porneşte de la faptul că celălalt a pus început. Dar dacă analizăm şi privim lucrurile mai bine, vom vedea că, în cele din urma, noi suntem aceia care am pus începutul. Pentru că, oricum ar sta lucrurile, omul nu este întru totul nevinovat. Dumnezeu îl iubeşte pe om, îl protejează, îl acoperă; nu-l lasă la cheremul nimănui. Dacă, în cele din urmă, Dumnezeu îngăduie să păţim ceva, înseamnă că într-o anumită măsură avem nevoie să ni se întâmple acel lucru. Orice întâmplare, deci, s-o luăm aşa: „Doamne, să mi se întâmple una ca asta, se pare că era nevoie; ceva nu mergea bine cu mine. Prin urmare, cauza cea mai adâncă sunt eu însumi. Iartă-l pe cel care mi-a făcut acest lucru!" Şi apoi să întâmpinăm corect o astfel de situaţie şi să nu mai învârtim cuţitul în propria rană.

Sursa Stresul. Cum se naste si cum se vindeca, Arhim. Simeon KRAIOPOULOS, Ed.  Bizantina, 2014


Articole Asemănătoare
11034

Dragostea nemăsurată a lui Dumnezeu pentru om

Referitor la dragostea lui Dumnezeu pentru om, Bătrânul Antim, noul sfânt din insula Chios, sublinia: „Dumnezeu nu-i separă pe drepţi de păcătoşi nici nu-i compară pe cei răi cu cei buni. Albina, dacă găseşte un pic de zahăr pe o scrumieră, nu importă cât de murdară este aceasta, va lua zahărul pentru a face din […]

Articole postate de același autor
8415

Grija de familie este cea mai frumoasă rugăciune

Era o familie evlavioasă ce avea nouă copii. Soțul era foarte evlavios și plin de zel în cele duhovnicești. Literalmente voia să le facă pe toate ca un călugăr. Soția lui se plângea starețului că este foarte obosită și că are nevoie de ajutor. Seara, venea toată familia la mănăstire. Soția rămânea împreună cu copiii care plângeau și […]