Actualitate

Să nu mai învârtim cuţitul în propria rană

399

Adeseori, felul în care reacţionezi atunci când treci printr-o supărare, printr-o durere, printr-o rănire, seamănă cu următorul lucru: e ca şi când ei ţi- au dat un cuţit, iar tu începi să-l răsuceşti în propria rană.

Se întâmplă ca celălalt să te lovească. Scoate cuţitul din rană şi vezi cum se va vindeca rana. Nu! Tu nu scoţi cuţitul! îl ţii acolo, şi dacă vrea cineva să-l scoată, tu nu-l laşi; şi ca şi cum n-ar fi de ajuns aceasta, îl răsuceşti şi mai tare în rană.

Să nu vi se pară ciudat. Ce crezi că faci atunci când, să zicem, cineva îţi spune un cuvânt greu, care te răneşte? Te gândeşti continuu la cuvântul acela, nu-ţi iese din minte, şi nu vrei să-l pierzi! Şi, ca şi cum n-ar fi suficient, te mânii pe acela care ţi-a spus cuvântul, te înrăieşti, îl urăşti şi vrei să te răzbuni pe el! Toate acestea în fapt asta înseamnă: răsuceşti în rană cuţitul care te-a rănit, în timp ce, dacă l-ai fi scos numaidecât şi l-ai fi aruncat cât colo, mult mai puţină pagubă ţi-ar fi provocat. Răsuceşti cuţitul şi nu vrei cu niciun chip să-l scoţi. Cine este de vină în această situaţie? Bine, celălalt te-a lovit; asta este treaba lui, asta face el. Dar, dacă acela este vinovat o dată, pentru că ţi-a dat cuţitul, tu care ţii cuţitul în rană şi nu-l scoţi, ba îl şi răsuceşti mai rău, eşti vinovat de o sută de ori, de o mie de ori mai mult.

Sigur ca răul porneşte de la faptul că celălalt a pus început. Dar dacă analizăm şi privim lucrurile mai bine, vom vedea că, în cele din urma, noi suntem aceia care am pus începutul. Pentru că, oricum ar sta lucrurile, omul nu este întru totul nevinovat. Dumnezeu îl iubeşte pe om, îl protejează, îl acoperă; nu-l lasă la cheremul nimănui. Dacă, în cele din urmă, Dumnezeu îngăduie să păţim ceva, înseamnă că într-o anumită măsură avem nevoie să ni se întâmple acel lucru. Orice întâmplare, deci, s-o luăm aşa: „Doamne, să mi se întâmple una ca asta, se pare că era nevoie; ceva nu mergea bine cu mine. Prin urmare, cauza cea mai adâncă sunt eu însumi. Iartă-l pe cel care mi-a făcut acest lucru!" Şi apoi să întâmpinăm corect o astfel de situaţie şi să nu mai învârtim cuţitul în propria rană.

Sursa Stresul. Cum se naste si cum se vindeca, Arhim. Simeon KRAIOPOULOS, Ed.  Bizantina, 2014


Articole Asemănătoare
5513

Cuvintele sînt bune atunci cînd ne apropie și rele atunci cînd ne dezbină

Omul golit de conținut se cunoaște după nevoia sa de a-i critica pe alții. Este pururea nemulțumit și pentru toate nereușitele sale are un vinovat: un altul decît el. Acești oameni își încep ziua prin a mai găsi ceva ce merge rău, ceva greșit, ceva urît în lume. Trupul lor e ca o cutie de […]

Articole postate de același autor
48

Domnul se bucură mult când te rogi cu lacrimi!

Nu vei reuşi să te rogi curat, dacă te amesteci în lucruri materiale şi te tulburi cu griji necontenite. Pentru că rugăciunea înseamnă izbăvirea de orice grijă. Dacă vrei să te rogi, ai nevoie de Dumnezeu, care dăruieşte rugăciune adevărată celui care stăruie necontenit în lupta rugăciunii. Deci, să-L chemi, zicându-I: „Sfinţească-se, numele Tău, vie împărăţia Ta” […]