Părinte, cum să explicăm lipsa de inițiativă, pasivitatea oamenilor din Biserică astăzi?
Dumneavoastră nu vă legați de niște defecte ca să creați prin asta o problemă și o întrebare. Pentru că eu, când a fost să plec la mânăstire, acum vreo 50 de ani, au vrut să mă oprească foarte mulți inși, chiar unul din cei cu nume mare, ministru al cultelor pe atunci, spunându-mi că în mânăstire sunt căderi și decăderi de tot felul.
Dar eu i-am răspuns că mă duc la mânăstire pentru Hristos. Nu mă interesează ce este acolo, ci învățătura Scripturii: Cine lasă mamă, tată, frați, surori… și îmi urmează Mie… Și m-am întâlnit cu ei după zeci de ani. Si m-au întrebat: Ce-ai văzut acolo? Ce ați spus voi am găsit, dar nu credeam să găsesc și sfinți! Deci, punctul de orientare este învățătura creștină, sunt sfinții lui Dumnezeu care sunt asemenea nouă, nu defectele. Dacă îngeri au fost și au căzut, Apostoli au fost și au căzut, nu înseamnă că aceste căderi caracterizează învățătura mântuitoare a Mântuitorului.
Dar, dacă ești dibaci, poți foarte multe să înveți din căderi, căci te aduc la smerenie, sau să poți pricepe cum, indirect, dracul mărturisește pe Dumnezeu, prin ispite. Pentru că însăși existența lui demonstrează existența lui Dumnezeu, pe care el nu o vrea la oameni. Pentru că se mai spune și acum că nu există Dumnezeu.
Părintele Arsenie Papacioc, Dialoguri cu părintele Arsenie, Editura Mănăstirii Sihăstria
