Trebuie să ne rugăm să ne arate Domnul calea… Să ne rugăm Domnului să ne mântuiască şi să ne ajute în necazuri şi nevoi. Altă scăpare şi nădejde nu văd. Socotelile omeneşti sunt şi deşarte şi greşite.
Când îţi este dat să înduri ceva greu, dar ştii că în aceea nu este voia ta, dobândeşti alinare duhovnicească şi pace în suflet. Facă-se voia lui Dumnezeu! Să nu ruşineze Domnul credinţa noastră, nici lăsarea noastră în voia Lui. Singura nădejde este în Dumnezeu. Iată o temelie tare. Toate celelalte sunt şubrede. Nicidecum nu ştim unde este mai bine, mai rău şi ce ne aşteaptă. Facă-se voia lui Dumnezeu! Datoria noastră este să ne păstrăm în credinţă şi să ne păzim de orice păcat, iar toate celelalte să le încredinţăm lui Dumnezeu.
Noi trebuie să fim încredinţaţi că Pronia lui Dumnezeu totdeauna se îngrijeşte de noi şi orânduieşte totul spre folosul nostru, chiar dacă prin situaţii potrivnice nouă.
Din Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, p. 26-27
