Noi nu trăim așa cum ar trebui să trăim, ci așa cum trăiesc toți oamenii din jur. Nu facem eforturile și schimbările necesare, găsind numeroase scuze şi îndreptăţiri, şi tot noi ne plângem pe viaţa care o ducem....
Deşi pentru a ne schimba nu întotdeauna sunt necesare depăşiri şi fapte extraordinare, uneori e suficient să ne punem sufletul în faţa oglinzii.
Încercaţi chiar în seara asta să vă priviţi în oglindă şi să vă spuneţi: „De ce am o faţă atât de sumbră? Pentru că nu sunt un om bun. La sigur ceea ce văd acum în oglindă reprezintă starea sufletului meu. Nu mai vreau să arăt aşa, îmi doresc un chip luminos şi blând, vreau să mă schimb.... " Unii în acest scop folosesc diferite practici de autosugetie sau de actorie, imaginându-şi că sunt fericiţi, buni şi drăgăstoşi. Însă chiar dacă vom purta o mască a unui om fericit, acesta nu va schimba starea lucrurilor, vom fi doar nişte mormintele văruite, care pe din afară arată foarte bine, înăuntru însă sunt pline de toată necurăţia. (Mat. 23, 27). Trebuie să devenim ceea ne-am propus ca scop, iar pentru aceasta e prea puţin să ne folosim de cuvinte şi închipuiri, trebuie să vină şi faptele.
Dacă ești leneș, cum ai putea deveni harnic? Foarte simplu. Începe cu o curăţenie generală în casă: spală tot, curăţă, deschide dulapurile, șterge praful, şterge cărţile, vesela, pune-le la loc. După ce finisezi, la câteva zile repetă totul. Și aşa nu doar o lună, ci un an, doi....Vor trece câţiva ani şi într-adevăr vei deveni harnic.
La fel este și cu lenea de a ne ruga. „"Nu-mi pot impune să mă rog", - spun foarte mulţi pretinşi creştini. Dacă vorbim despre o pravilă de jumătate de oră sau chiar o oră, poate într-adevăr pentru mulţi necesită un efort considerbail. Însă oare e la fel de greu să facem semnul crucii, o metanie şi să spunem: „Doamne, miluiește!“. Nu, nu pot. Deşi de fapt nu e „nu pot“, dar „nu vreau“, pentru că nimeni nu ne cere să facem o mie de metanii în fiecare seară. „Doamne, miluiește! Doamne, ajută-mă! Doamne învaţă-mă să pun început bun!“ - Chiar e atât de greu? Nu, desigur. Lenea ne încurcă. Şi iată aşa printr-un mic efort putem să lucrăm asupra noastră.
Întocmai putem să schimbăm şi lăcomia noastră în generozitate. Dintr-un demon răutăciois sau zgripțuroaică putem deveni un suflet bun, prietenos, cu o inima caldă, pură și senină. Iată atunci ne vom apropia de oglindă şi vom întâlni un chip senin, o faţă frumoasă, de pe care vor dispărea o mare parte a ridurilor, iar ochii vor străluci cu bucurie. Iar când ne vom saluta vecinii sau clegii şi ei ne vor răspunde mult mai senin. Și toate cele din jurul nostru vor începe să se transforme.
Sfântul Serfaim de Sarov spunea: „Dobândește pacea, și mii de oameni din jurul tău se vor mântui.“ Dacă trăieşti în întuneric, frustrări, suspiciuni şi răutate, viaţa devine foarte dificilă și dureroasă, de fapt se transfomă într-un adevărat iad. Anume de la aceast iad şi vrea să ne salveze Dumnezeu.
Ne va arăta oglinda un chip mai senin sau nu, de noi depinde...
Natalia Lozan
