Uită-te atent la tine şi nu spune că nu eşti mândru. Afrirmând aceasta îţi vei manifesta mândria – eşti orbit de ea. Încearcă să răspunzi la câteva întrebări:
1. Te descurci tu mai bine în viaţă decât apropiaţii tăi?
2. Te irită copiii sau apropiaţii tăi şi strigi la ei dacă fac ceva incorect?
3. Observi că cineva face nu aşa cum trebuie un lucru oarecare şi te revolţi?
4. Te bucuri dacă reuşeşti să faci ceva mai bine decât alţiii?
5. Te întristezi când nu reuşeşti să faci ceva după cum te-ai gânditi?
Sunt doar câteva întrebări, dar dacă la una, cel puţin, ai răspuns afirmativ, atunci ai acesată mândrie în tine.
Cât priveşte prima întrebare: numai faptul că te compari cu altcineva, este deja o manifestare a mândriei.
La cea de-a doua întrebare vei replica: doar aceasta este educaţie. Dacă copilul face ceva incorect, oare trebuie mângâiat? Da, trebuie mângâiat, şi fără să strigi la el şi să te mânii, să-i explici cu glas liniştit de ce nu trebuie să facă aşa. Iar „nervii voştri nu rezistă” pentru că voi vreţi ca totul să fie după voia voastră şi cât mai repede. Dacă Dumnezeu ar proceda la fel, demult aţi fi ars în gheenă. Pe când El vă rabdă, vă aşteaptă să vă veniţi în fire. Şi voi trebuie să vă comportaţi la fel cu apropiaţii voştri.
La cea de-a treia întrebare: dacă voi observaţi faptele altora, înseamnă că nu sunteţi atenţi la ale voastre. Altfel nu aţi fi avut timp să priviţi la alţii, având voi înşivă o mulţime de păcate şi patimi.
În privinţa celei de-a patra întrebare: dacă te bucuri, înseamnă că te preaînalţi şi eşti copleşit de sentimentul mândriei de sine.
La a cincea: tu ai planificat, dar nu ai reuşit să realizezi, înseamnă că „eul” tău a suferit o înfrângere şi iubirea de sine a ta este rănită. Iar dacă te-ai fi lăsat în Voia Domnului şi nu ai fi reuşit, ai fi spus cu smerenie: „Înseamnă că aşa a vrut Dumnezeu” şi nu ar fi fost „rănită mândria ta”, aceasta fiind smerenia în faţa Lui Dumnezeu.
Deci doar 5 întrebări, la prima vedere nevinovate, dar câtă păcătoşenie ascunsă s-a descoperit în aceste răspunsuri.
Dacă ai privi cu adevărat şi sincer la tine însuţi şi nu fiind orbit, ai vedea că iritarea ta, mânia, nerăbdarea sunt semne ale mândrieie rănite.
Vă cunoaşteţi toate defectele, dar nu luptaţi cu ele, ci le alintaţi. Adică ştiţi adevărul despre voi, dar mândria nu vă permite să luptaţi şi să scăpaţi de neajunsuri.
