Am copilărit într-un sat fără biserică. Posturile erau însă ţinute cu stricteţe, în special de femei. Pe atunci, nu ştiam ce este postul pentru că la mine în casă nu s-a vorbit niciodată despre asta.
Ţin minte că, pe când aveam vreo şase ani şi mergeam în ospeţie pe la alţi copii, vedeam în casa mare, pe masa acoperită cu muşama sovietică, farfurii cu fasole bătută cu ceapă prăjită deasupra. O imagine de Oscar, care nu-mi iese din cap nici astăzi. Aia îmi părea mie cea mai bună mâncare din lume!
Dar dincolo de asta, moldovenii nu ştiu să ierte, asta fiind cea mai importantă şi cea mai grea lucrare. Pun mare preţ pe nemâncarea cărnii, dar trăiesc foarte uşor cu inima împietrită. O vedem între părinţi şi copii, între fraţi. Postesc şi merg la aceeaşi biserică, dar nu-şi vorbesc de 20 de ani. Din acest punct de vedere, moldoveanul n-a înţeles ce înseamnă postul, dar şi credinţa creştină. Până la urmă, e greşit să împărţim creştinismul pe perioade de post şi de dulce. Şi una, şi alta sunt menite să-ţi întregească sufletul.
Extras din interviu cu Parintele Savatie Bastovoi
