Identitatea fiecăruia este unică, mai mult decât atât nu poate copiată. Ar părea că toți au trup și suflet, multe în comun, lucruri asemenea, dar aspectul, ținuta, și maniera de a se îmbrăca sînt individuale, și mai ales sînt diferite limbajul, formulele de exprimare, cuvintele. ”Spune – mi câteva cuvinte și o să adaug mai multe despre sufletul tău” – cu adevărat cuvintele noastre ne place sau nu, relevă ceea ce este ascuns adânc în inimile noastre; sau după cum spune Scriptura, ” Căci din prisosul inimii grăieşte gura” (Matei 12:34). Care este totuși misterul? Pe scurt, cuvântul destăinuie tainele inimii și ale sufletului. Cuvântul descoperă felul unui om de a gândi. Cuvântul aduce ca mărturie forța care sălășluiește – rea sau bună – în interiorul sufletului uman.
Mentalitatea noastră – sau privirea asupra lumii – la fel ca și limba, depinde enorm de modul nostru de viață. O inimă crudă și imorală întotdeauna se va exprima cu pizmă, lovind și nimicind totul în jur cu cele mai cinice și indecente cuvinte, care se scurg parcă pe neaștepate de pe o limbă lingușitoare și nesăbuită. Pe de altă parte, știți cât de mult înseamnă ca printr – un singur cuvânt să poți vindeca, și mai mult decât atât cultiva și hrani un suflet cu bunătate și dragoste? În consecință ar trebui să fim în stare să stergem din vocabular toate acele cuvinte ofensatoare, acele care ne rănesc simțul moral. Sfinții Apostoli a lui Hristos ne învață aceste lucruri: pentru fiecare cuvînt spus ne la locul lui, în ziua Judecății de apoi va trebui să răspundem; pentru că vom fi justificați sau condamnați de propriile cuvinte, glăsuiește Scriptura.
Dar cum, vă întrebați, putem introduce aceste minunate cuvinte, cum putem să ne purificăm mințile cu ele, ca Duhul Sfânt să ne învăluie inimile, sufletele, dorințele și faptele? Răspunsul este simplu: rugându – ne. Sânt convins că dacă măcar unul dintre noi ar avea o carte de rugăciuni (cu cele mai cunoscute rugăciuni de dimineață, de seară și altele), cu siguranță că nu ar permite să folosească în vocabular cuvinte denigratoare, sau să rostească numele Domnului cu vanitate.
Cât de minunat este darul vorbirii; cât de demne de milă sânt consecințele folosirii incorecte ale acestuia. Limba, dăruită de către Creator pentru elogierea numelui Său și pentru sporirea binelui, poate fi cauza condamnării la moartea eternă a păcătosului lipsit de remușcări ! În rest, ce s – ar putea spune despre cuvintele ascuțite, denigratoare, obscene, vulgare și pline de răutate ?! De aici provine și cunoscuta frază : ”Limba mea – dușmanul meu.”
În concluzie, aș vrea să vă ofer trei reguli de aur pentru limba noastră.
Regula Întâia
”Gândește – te la ceea ce spui.” – cu alte cuvinte, cântărește în minte cuvântul ce se află pe vârful limbii. Reflectează cum se cuvine și apoi vorbește. Și nu regreta niciodată.
Regula a Doua
”Niciodată nu spune ce nu gândești”, sau altfel spus, nu fi ipocrit, și nu te eschiva. Mai bine să păstrezi tăcerea decât să spui un neadevăr.
Regula a Treia
”Nu spune absolut tot ce gânești.” Această regulă nu ne etichetează, dar, posibil, la nivel de ipocrizie și oportunism, ne sugerează cum să ne valorificăm interlocutorul și situația inimii lui.
Câțiva oratori au redus aceste reguli la o așa – zisă lege de aur a unui limbaj chibzuit și rațional : ”Gândește – te la cuvântul pe care îl spui, cui îl spui, de ce îl spui, unde îl spui și care vor fi consecințele lui.”
Ca cuvânt de încheiere la reflecțiile despre limbă, un singur lucru ar mai trebui de adăugat: citiți mai multe cărți, cărți bune, înțelepte și mai presus de toate, cărți sfinte!
traducere şi adaptare Aliona Russu
sursa pravoslavie.ru/authors/792.htm
