Actualitate

Poți să mori cu o povară din asta, nu țineți în voi frământările acestea…

162

Trebuie să scrii pe o hârtiuță tot ceea ce te frământă, și tot ce ți-e rușine să spui, te bagi sub epitrahir și îi dai hârtiuța preotului ca să citească și îi spui atât:

„Nu mă întrebați nimic, pentru că mi-e jenă!”

Pentru că preotul, din ce au scris acolo, vă deduce ce trebuie să dezlege!

Am avut cazuri de genul ăsta și ca să încurajez și să stârpesc „prostia asta”, pentru că apare următorul lucru, în momentul în care ai o relație cu duhovnicul și te știi de multă vreme, se creează o mică familiaritate sufletească, și nu vrei să-și strice părerea despre tine… sau să te privească cu alți ochii..

Dar eu totdeauna le spun:

„Pentru nimicul ăsta ai stat atât încărcat?”

Și dacă au trecut de la înfăptuire 10 – 15 ani, nici nu mai dau canon, căci se prescrie, ca la avocat!

Nu țineți în voi lucrurile astea, pentru că nu zidesc sufletește și rămâneți încărcați. Poți să mori cu o povară din asta, și ați citit în Mântuirea Păcatelor și în Ușa Pocăinței, ca: „Orice păcat nespovedit pe pământ, rămâne nespovedit și nedezlegat în cer, la Dumnezeu!”

Toată lumea a desfrânat, și care-i treaba? De ce să-ți fie rușine?

Toată lumea, a greșit, a băut, a fumat.. dar eliberează-te să scapi!

Nu țineți lucrul ăsta în voi! E o prostie! Și ce dacă știe părintele?

„Da, părinte, atâta minte am avut atunci, atâta am putut face! Acum știu care e legea, toți am fost tineri!”
Marele Antonie Plămădeală, spunea așa:

„În momentul în care venea la mine un om cu probleme, și mai grele și mai apăsătoare.. și mai „periculoase” (așa folosea el termenul pentru abateri grave) Stam, și mă uitam și îl priveam, pe omul respectiv, și mă întrebam următorul lucru: Ce aș vrea eu să aud, dacă aș fi în locul lui? Și automat îmi venea să-l iert.”

Așa este și cu dumneavoastră!

Preotul și duhovnicul are rolul de a dezlega și a ierta, până obosește cu bucurie în suflet, pentru că mai găsim în popor urmele părerii de rău si ale pocăinței.. în inimile credincioșilor!!


Articole Asemănătoare
369

Licitația diavolului

O legendă spune: odată, diavolul, și-a scos la vânzare lucrurile sale. A ținut cu ele licitație. Între obiectele scoase la vânzare erau: ura, minciuna, pizma, înşelătoria şi alte răutăţi. La fiecare, diavolul îi pusese un preţ. Preţul cel mai mare îl avea deznădejdea. – Cum se poate, diavole, întrebau cumpărătorii, de ai pus deznădejdii preţul […]

Articole postate de același autor
5136

Fă ceva pentru Dumnezeu de valoarea unui ban, El te va răsplăti cu un galben

Duhovnicul meu îmi spunea altă dată tot aşa, că piedicile pentru rugăciunea inimii ne vin din două laturi: din dreapta şi din stânga. Dacă vrăjmaşul nu reuşeşte să ne abată de la rugăciune prin gânduri deşarte sau prin dorinţe vinovate, el ne aduce în minte amintiri plăcute şi ne insuflă cugetări frumoase, pentru ca măcar […]