Preotul Martir Petru Focșăneanu – ctitor al bisericii din Țâplițești, jud. Bălți

4531

Preotul Martir Petru Focșăneanu s-a născut la 18 aprilie 1914 în com. Podu Turcului, jud. Bacău. A urmat școala primară din sat, apoi Seminarul Teologic din Galați, continuându-și studiile la cel din Roman, studiind și doi ani la Facultatea de Teologie din București. Întrerupe studiile din cauza stării materiale precare: “din lipse de mijloace”[1]. A fost hirotonit preot de către P.S. Visarion, Episcopul Hotinului (1923-1935) în anul 1935, pe seama parohiei nebugetare Țâplițești, jud Bălți[2].

Piatra de temelie a Bisericii “Adormirea Maicii Domnului” din satul Țâplițești, com. Alexandreni, jud. Bălți, fusese sfințită încă în anul 1934. Devizul de cheltuieli pentru construcția bisericii era de 1 376 293 lei[3]. Ridicarea cestui sfânt locaș a fost posibilă datorită ajutorului din partea diferitor instituții, a credincioșilor și prin osteneala părintelui paroh Petru Focșăneanu. Construcția bisericii s-a efectuat cu mari greutăți din cauza lipsei mijloacelor financiare, până în anul 1938. Pentru finisarea lucrărilor de construcție, prin contribuția publică se aduna-se suma de 150 000 lei. Datorită insistenței preotului paroh și a consiliului parohial, la ședința Consiliului eparhial de la 1 aprilie 1938, s-a aprobat cererea de a acorda un ajutor pentru terminarea construcției bisericii din Țâplițești. Se aproba-se ca din bugetul eparhial să se aloce un ajutor în sumă de 10 000 lei[4]. După terminarea lucrărilor de construcție și amenajare, biserica a fost târnosită în toamna aceluiași an.

Părintele Petru Focșăneanu a desfășurat o activitate pastorală și misionară, atât în parohie, cât și în cadrul cercurilor pastorale din care făcea parte parohia Țâplițești. A fost prezent la sfințirea și inaugurarea școlii din târgul Alexandreni, care a avut loc la 30 septembrie 1937. La acest eveniment au participat preoții și cântăreții cercului pastoral Sf. Treime  din protopopia I Bălți, d-nul prefect al județului Emilian Catelli, autoritățile școlare județene, populația din Alexandreni și din satele învecinate. După sfințirea localului școlii au luat cuvântul d-nul Ungureanu, directorul școlii locale, prefectul județului și alți invitați. În cuvântarea sa, preotul Petru Focșăneanu, parohul bisericii din Țâplițești a vorbit despre conlucrare dintre biserică și școală, la care d-nul Morariu, directorul școlii din Țâplești și președintele Cercului cultural al învățătorilor, a menționat despre unirea strânsă dintre corpul didactic și cler[5].

În luna februarie a anului 1940, în parohiile protopoiatului I Bălți au fost organizate de către preoții din parohii, împreună cu preoții misionari, șezători culturale misionare la care au fost demonstrate filme religioase și naționale. Astfel de ședințe au avut loc în parohia Țâplești la 6 februarie, la Țâplițești- 7 februarie, Heciul Vechi- 8 februarie, Elizaveta- 9 februarie, Heciul Nou- 10 februarie. Ședințele șezătorișlor se țineau în sălile mari ale școlilor, iar unde se adunau prea mulți creștini, filmele erau proiectate afară pe peretele școlii[6].

La 28 iunie 1940 trupele sovietice intră în Basarabia. Împreună cu autoritățile civile și militare s-au retras peste Prut și 486 preoți din Basarabia, dintre care 237 erau din cadrul Episcopiei Hotinului. Din cele 166 parohii din jud. Bălți s-au refugiat 94 de preoți[7]. Părintele Petru Focșăneanu împreună cu presbitera Melania și fiica lor, au fost nevoiți să se refugieze și ei. Preoții rămași au fost obligați de către autoritățile sovietice să plătească impozite exagerate, alții supuși represiunilor prin arestări, deportări în Siberia, fiind siliți să îndeplinească diferite munci degradante, umiliți, bătuți și chiar omorâți. În acea perioadă au fost distruse și multe biserici.

În timpul refugiului, părintele Petru Focșeneanu a slujit la Biserica “Sf. Gheorghe”–Vechi din Ploiești, apoi în satele Sârbi și Dănceni, în parohia Podu Turcului. Dacă la Ploiești era considerat de mulți un refugiat, nici în apropierea satului natal nu se simțea ca acasă. Din aceste motive părintele avea să scrie: “Simt că am început o casă și nu am ajuns să o termin. De aceea, nu îmi doresc nimic decât să slujesc din nou în biserica din Alexandreni”[8].

După eliberarea Basarabiei, viața religioasă a revenit la normal. Preoții refugiați s-au întors la parohiile lor pentru a relua activitatea pastorală. Părintele Petru Focșăneanu a mai slujit în biserica din Țâplițești (com. Alexandreni) până în octombrie 1943. A fost numit preot militar și trimis pe frontul de est, alături de Divizia I-a Vânători de Munte. Ajunge în Crimeea, la Simferopol, apoi pe frontul din regiunea Iași, iar după 23 august 1944, pe cel din Transilvania[9]. După lăsarea la vatră a slujit la parohia Bordeni , jud. Prahova, Podu Turcului, apoi la Nistorești, jud. Vâlcea[10].  

În luna mai 1948, părintele Petru Focșăneanu a fost arestat. Era învinuit de “activitate politică legionară” și socotit “om de încredere” a Mitropolitului Visarion Puiu, declarant de comuniști ca “criminal de război”.Cum că, ar fi activat în trecut în calitate de “curier principal dintre organizația legionară județeană Bălți și Comitetul Central al partidului legionar București”, ș.a. În răspuns, părintele a respins toate acuzațiile, afirmând cu tărie: “Nu am făcut niciodată nici un fel de politică, socotind în concepția mea politica o înjosire pentru tagma preoțească”. Și “nu este adevărat că aș fi făcut politică legionară, nici nu am simpatizat vreodată cu această mișcare și nici nu m-am manifestat vreodată sub orice formă pentru această mișcare”[11]. Din cauza lipsei de probe a fost eliberat. Este arestat din nou, încearcă să evadeze, dar este prins și supus anchetei. În urma semnării unor angajamente a fost eliberat[12].

Ultima parohie a părintelui Petru Focșăneanu a fost localitatea Nistorești, jud. Vâlcea. Aici părintele a fost implicat în activitatea grupurilor de rezistență anticomuniste din Munții Vrancei, motiv pentru care a fost arestat în luna august 1950 și judecat de către Tribunalul Militar Galați, la 10 ani de închisoare cu confiscarea averii. A fost întemnițat în penitenciarul Gherla, în urma schinjuirilor la care a fost supus, la vârsta de doar numai 39 ani părintele trece la Domnul, la 17 iunie 1953[13].

                                         Protoiereu Ioan Lisnic

http://protioanlisnic.blogspot.md/



[1] Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2007, p.239, 244
[2] Ibidem; Rev. Episcopia Hotinului, nr. 23-24, 1936, p. 938
[3] Const. N.Tomescu, 10 ani de la reînființarea Episcopiei Hotinului, București, 1934, p.151, 155
[4] Rev. Episcopia Hotinului, nr. 10, 1938, p. 142
[5]Idem, nr.22, 1937,p.432
[6]Idem, nr.5,1940, p. 57
[7]ANRM, F.1217, d.1049, f.2
[8] Preotul – martir Petre Focșăneanu, Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/04/23/tache-rodas-pr-petre-focsaneanu-lumea-credintei-inchisorile-comuniste-pasti-inviere-batjocura-umilire-batai-schilodire-reeducare-tortura-turcanu-pitesti-gherla/, consultat la 22.11.2016, ora 17.20
[9] Ibidem
[10] Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist
[11] Ibidem
[12] Roxana Dragoș, Mucenic al Regimului comunist: Părintele Petre Focșăneanu, Ziarul Argeșul Ortodox, 14-20 iunie 2007, p. 3
[13] Gherla, cimitirul fără cruci, Sursa: http://www.paginiromanesti.ca/2009/02/15/gherla-cimitirul-fara-cruci/, consultat la 22.11.2016, ora 16.50


Articole Asemănătoare
2949

Preoții Ioan și Climentie Holdevici – condamnați la moarte prin împușcare

Preotul Climentie era fiul preotului Ioan Holdevici. Ambii preoți au fost martirizați prin împușcare, in timpul represiunilor sovietice din anii 30 ai secolului trecut. Părintele Ioan a fost judecat la 14 noiembrie 1937, în cadrul ședinței troicii NKVD din  regiunea Kameneț-Podolsk și condamnat la moarte prin împușcare. Peste 7 luni de la martirajul părintelui, a fost […]

Articole postate de același autor
4212

Preoți basarabeni martirizați în primul an de ocupație sovietică: Pr. Pavel Barbos

Ca urmare a semnării Protocolului adițional secret al tratatului sovieto-german din 23 august 1939, Uniunea Sovietică arăta interes față de Basarabia. La 26 iunie 1940, Guvernul sovietic adresează României prin ambasadorul român la Moscova o notă ultimativă în care se cerea cedarea Basarabiei și a Bucovinei de nord. Sovieticii motivau ”înapoierea” Basarabiei argumentând fals cum […]