- Mătușa Lena, se poate să fac cumva să nu mor? - băiatul stă culcat pe pat, capul îi este complet lipsit de păr. Pielea îi este de o nuanţă verzuie. Seamână cu Fantomas din comediile franceze, doar că nu e amuzant. Absolut deloc.
Infiermera, care are peste șaizeci de ani, tresare de la auzul acestor cuvinte. Nu se poate obișnui cu aşa ceva. Nu pot oamenii să se obișnuiescă cu asta. Pentru că sunt oameni.
- Despre ce vorbești, dragul meu! Desigur că nu vei muri ... - iar in ochi îi joacă lacrimi.
- Mătușă Lena, știi, sâmbătă, va fi ziua mamei mele. Am făcut un cadou pentru ea ... singur l-am făcut ... și cum i-l voi da dacă voi muri? Pot să nu mor până sâmbătă? Pot?
Oncologia. O secţia aparte pentru cei care au trecut linia care desparte viața de moarte. Acești copii sunt deja morți, chiar dacă încă arată ca cei vii, chiar dacă vorbesc ... Fiecare din ei are de trăit câteva zile. Poate săptămâni sau chiar luni. Copii destinaţi să moară. Dacă puteţi spune că aţi văzut ceva mai groaznic, nu vă voi crede.
El nu are nevoie de nimic. Nimic nu îl va salva, el vrea doar să trăiască până la ziua de naștere a mamei sale şi să-i cadoneze ceva făcut din suflert. Doamne, eu cred în Tine, dar ajuta-i mamei sale să treacă peste! Ajut-o să poată trăi mai departe ...
Iar moi ne plângem că nu putem avea ultimul iPhone. A cincelea sau a șaselea? Chiar și în cosmos nu mai zboară oameni de știință, ci turiști. Avem saloane de frumose şi multe alte lucruri de nimic. Creme antirid şi pastile ca să mânânci şi să nu te îngraşi. În loc să ne ocupăm de cei în suferinţă.
***
Iar băiatul totuşi a trăit până sâmbătă, a murit peste o săptămînă.
sursa proza.ru
traducere şi adaptare Natalia Lozan
