Joi, 25 august 2016, a avut loc un eveniment istoric pentru întreaga Biserică Ortodoxă din Republica Moldova. Un sobor de arhierei, preoți, diaconi și creștini s-au adunat astăzi la mănăstirea Căpriana, pentru a fi martori la procesiunea de deshumare a vrednicului de pomenire Mitropolitul Gavriil Bănulescu Bodoni.
Premergător procesului de deshumare a fost săvîrștă o slujbă specială de către Întîi Stătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, Înaltpreasfințitul Mitropolit VLADIMIR împreună cu Președintele Comisiei pentru Canonizarea Sfinților din Moldova, Preasfințitul PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni, soborul Arhiereilor din țara noastră și Preasfințitul VICTOR, Episcop de Arțîz, Vicar al Eparhiei de Odessa, Membru al comisiei de canonizare a sfintilor din Ucraina
Sfințenia sfinților este negreșit dăruită de Dumnezeu, nu de om. Acea sfințenie nu le este conferită prin nici un ,,act’’ de-al ierarhiei Bisericii. Cu toate acestea, potrivit cuvintelor Sfȃntului Pavel, ȋn Biserică totul trebuie făcut ,,cu rȃnduială’’. Și nu există nici un fragment al vieții Bisericii care să nu fie vulnerabilă la neorȃnduială sau ȋnșelare, și care să nu aibă trebuință prin urmare, ȋntr-un moment sau altul, de rȃnduire de către păstorii Bisericii. În ce privește cinstirea sfinților, există un temei limpede pentru care trebuie implicată ierarhia Bisericii, dacă nu ȋn maniera complicată și birocratică a romano-catolicilor, măcar prin a spune un simplu ,,da’’ sau ,,nu’’ cinstirii lor publice.
Este de o ȋnsemnătate vitală să ajungem să-i cunoaștem pe sfinții cei adevărați, să le urmăm pilda și să ne rugăm lor. Căci, după cum spune cu un dram de umor Sfȃntul Serafim de Sarov, ne vom simți destul de singuri dacă venim ȋn Împărăția Cerurilor și nu cunoaștem acolo pe nimeni… Sau, cum zicea mai profetic Alexei Homiakov: cădem singuri de la mȃntuire, dar suntem mȃntuiți doar ȋmpreună, adică, ȋn deplină comuniune cu toți sfinții care au fost mȃntuiți ȋnaintea noastră. Iar această comuniune nici nu este doar o simplă consecință a mȃntuirii noastre, cum s-ar zice. După cum zice Homiakov, ea este asemenea sȃngelui dătător de viață care circulă prin tot trupul, iar cȃnd circulația se oprește, trupul moare.