Actualitate

Dumnezeu nu ne părăsește niciodată

87

Toţi au credinţă. Unii cred că Dumnezeu există, alţii cred că El nu există. Pentru a fi izbăvit de necredinţă, înlăuntrul omului trebuie să înceapă o viaţă morală. Omul trebuie să se pocăiască, iar când se va pocăi şi se va ruga, Îl va simţi pe Domnul lângă el sau chiar în el. De atunci omul nu se va mai îndoi vreodată de existenţa lui Dumnezeu şi de faptul că El trăieşte înlăuntrul lui. „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8) – ne spune Însuşi Hristos.

Credinţa este un dar divin. Hristos spune: „Nimeni nu vine la Mine, dacă nu-l va trage Tatăl”. Omul trebuie să meargă singur în întâmpinarea lui Dumnezeu, să lase obiceiurile rele de dragul Domnului. Atunci Domnul va fi foarte aproape. Iar Domnul nu ne lasă niciodată, noi suntem cei care Îl părăsim. Sufletul nostru nu se pocăieşte, e păcătos şi pătimaş, trăieşte în întuneric; de aceea nu vede pe Dumnezeu şi nici nu-L simte. Sufletul trebuie mai întâi curăţit.

 

Din Îndrumar creștin pentru vremurile de azi. Convorbiri cu Părintele Ambrozie, volumul I, Editura Sophia/Cartea Ortodoxă, București, 2008, pp. 58-59


Articole Asemănătoare
159

Cu cât mai multe nume pomeneşti, cu atât este mai mare răsplata pe care o primeşti

Pentru care pricină oare s-a sfinţit părintele Nicolae Planas? Pentru că pomenea foarte multe pomelnice. Şi eu atunci când mi-am amintit nişte nume, le-am lipit pe peretele de la Proscomidie, căci acolo îmi erau la îndemână. După o vreme am visat că au venit la mine nişte bătrâni de demult, îmbrăcaţi cu haine din acelea […]

Articole postate de același autor
10

Remedii duhovnicești în lupta cu patimile

Din tinereţe am intrat în armată, dar nu în garnizoană. Îmi cunoşteam slujba şi eram iubit de şefii mei, fiind un locotenent corect. Dar eu eram tânăr, prietenii, de asemenea. Spre nenorocirea mea m-am deprins să beau, până am căpătat patima beţiei. Când nu eram beat, eram un ofiţer corect, dar când începeam sa beau, […]