Numele doamnei academician Eva Gudumac este unul de referinţă în chirurgia pediatrică. Mulţi o consideră drept mamă atât pe calea profesională, cât şi pentru copiii cărora le-a dat viaţă.
Fiind la un frumos popas aniversar, i-am solicitat un interviu pentru publicaţia noastră.
- Distinsă doamnă, nu v-aţi gândit vreo dată la legătura dintre prenumele Dvs., care în traducere înseamnă „viaţă” şi misiunea pe care o duceţi de atâtea decenii, de a salva vieţi de copilaşi?
- Sigur! Acuma mă gândesc la această legătură. Când eram copil nu acordam atenție acestui lucru. Nu știu dacă este corect sau nu, dar într-adevăr, majoritatea oamenilor cred că numele meu corespunde și specialității mele și lucrurilor frumoase pe care le fac, pe care eu nu le conștientizez.
- Ce v-a motivat să îmbrățișați profesia de chirurg în pediatrie?
- Profesia de medic am ales-o din dorința tatălui meu. El voia să obțin această profesie, pentru a mă face mai grăsuță, că de firea mea eram slăbuță. Specializarea în pediatrie a fost motivată de profesoara mea, Lidia Vasilievna, care era un medic de excepție, avea o atitudine foarte frumoasă față de copii. Am dorit să îi urmez calea și să fu așa ca dânsa.
- E compatibilă chirurgia cu credinţa? Şi aici îmi amintesc de un mare sfânt chirurg, Luca al Crimeei, care activa în timpul sovietic şi, fiind întrebat dacă a dat de sufletul uman în timpul operaţiilor, a răspuns că nici cu mintea omului nu s-a întâlnit.
- Eu cred că da! Este o strânsă legătură între chirurgie și credință. Fără credință nu îți reușește nimic.
- Mulți copilași au ajuns pe masa de operație a dumneavoastră. Au fost cazuri când părinții îi abandonează în acele clipe, fie de frică, fie din nedorința de a lupta…?
- Nu, așa ceva nu s-a întâmplat. Eu cred că toți părinții își iubesc copii lor și nu s-a întâmplat asemenea situații și cred că copii au fost doriți. De aceea le doresc să fie sănătoși, să devină persoane apte de muncă și capabile de a aduce folos societății.
- Ce vă motivează să salvaţi sute de vieți inocente?
- Mă motivează ca țara noastră să fie mai prosperă, deoarece o merită acest popor și acest pământ protejat de Dumnezeu. Acest colțișor are nevoie să fie locuit de oameni. Ei vor face plaiul mult mai frumos și cu mult mai bogat.
- Sunt pacienți care și astăzi mai trec din când în când pe la doamna chirurg? Oamenii sunt recunoscători sau uită binele ce li-l faci?
- Marea majoritate a pacienților care se reîntorc, se reîntorc pentru a-și aprecia încă o dată care este starea lor de sănătate și totodată îmi mulțumesc pentru faptul că sunt în viață, apți de muncă și că le-am dăruit sănătate.
- Știu că ați pus în sala de operație o icoană, ce v-a determinat?
- Eu cred că aceasta este o protecție a pacientului, a echipei care se include în intervenția chirurgicală și a mea personală. Noi putem să vorbim în glas că nu credem în Dumnezeu, dar în suflet credem că este o putere, o putere care ne salvează, ne apără și ne corectează orice mișcare a noastră.
- Până unde intervine doctorul şi de unde intră ajutorul Domnului?
- Eu cred că acestea merge paralel. Nu putem diviza ajutorul medicului de cel al Domnului.
- Ce le spuneţi părinţilor care au copii grav bolnavi?
- Le spun să fie mai atenți față de copiii lor, să îi înțeleagă, să îi ajute să depășească acea situație destul de gravă. În primul rând, să fie alături de Dumnezeu, deoarece este o putere care ne ajută, îndeosebi dacă faci fapte bune, el ne susține în toate. La fel, le spun să aibă încredere în sine înșiși și că odraslele vor ajunge să aibă o vârstă la care vor avea grijă de părinții lor.
- Mulțumesc pentru sincerile răspunsuri oferite! Sănătate și realizări deosebite în ceea ce faceți.
Ionela Bivol pentru altarulcredinței.md
