Sunt oameni despre care spunem, uneori, în gând: „E prea departe”.
Prea departe de Dumnezeu, prea departe de o viață așezată, prea departe de schimbare.
Și poate că, fără să ne dăm seama, gândim așa și despre noi înșine: că am pierdut prea mult timp, că am greșit prea mult, că nu mai este cale de întoarcere.
Dar Dumnezeu nu lucrează cu „prea târziu”.
El nu privește cât de departe a ajuns omul în greșeală, ci dacă inima lui mai poate spune, fie și abia auzit: „Vreau să mă întorc”.
Viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca ne stă înainte ca o mărturie vie.
Nu felul în care a început viața ei a contat, ci momentul în care s-a întors. Un pas, făcut cu sinceritate, a deschis un drum întreg.
De aceea, să nu ne grăbim să judecăm pe nimeni și să nu ne pierdem nădejdea, nici pentru ceilalți, nici pentru noi înșine, oricât de departe am simți că am ajuns.
Pentru că, acolo unde omul vede sfârșit, Dumnezeu vede început.
Pr. Octavian Moșin
