Vă rugăm să ne spuneţi cum trebuie să fie adevărata dragoste între un băiat şi o fată?
Dragă, asta cred că mi-o puteţi spune voi mai bine decât v-o pot spune eu vouă. Sau mă gândesc la altceva, că poate vreţi să vă spun o poezie, cum v-am mai spus eu şi altă dată. E vorba despre poezia Te port în mine (de Zorica Lațcu Teodosia), adică un băiat poate să spună la o fată aşa şi o fată la un băiat, cum spune poezia:
Te port în suflet ca pe-un vas de preţ,
Ca pe-o comoară-nchisă cu peceţi,
Te port în trup, în sânii albi şi grei
Cum poartă rodia sămânţa ei.
Te port în minte ca pe-un imn sfinţit,
Un cântec vechi cu crai din răsărit,
Şi port la gât nepreţuit şirag
Strânsoarea caldă-a braţului tău drag.
Te port în mine, tainic, ca pe-un vis,
În cer înalt din noapte te-am închis.
Te port lumină rumenă de zori
Cum poartă florile mireasma lor.
Te port pe buze ca pe-un fagur plin
O poamă aurită de smochin.
Te port în braţe, horbote subţiri
Mănunchi legat cu grijă, fir cu fir.
Cum poartă rodul floarea de cais,
Adânc te port în trupul meu şi-n vis.
(Arhimandritul Teofil Părăian, Prescuri pentru cuminecături, Editura Arhiepiscopiei Timișoarei, p. 300-301)
