Ne stă în față o sâmbătă de pomenire generală a celor din veac adormiți întru Domnul. Or, printre cele câteva sâmbete rânduite de Biserică drept pomenire generală pentru cei trecuți la Domnul sunt și cea de-a 2-a, a 3-a și a 4-a din Postul Paștelui.
Privegherea din această seară a fost impresionantă, fiind îmbinată cu rugăciunile cuvenite unui răposat. Observăm cât de minunat așază Biserica rânduiala pomenirii adormiților.
Rugăciunile pentru cei adormiți sunt foarte profunde. Adesea cutremurătoare chiar. Pentru că în ele se împletesc dorul de cei plecați, nădejdea că aceștia se odihnesc în loc luminat și șansa învierii noastre a tuturor.
„Trupul omenesc este îngropat în pământ şi încetează să mai existe ca trup. Însă din elementele în care s-a descompus, asemenea celulelor seminței de grâu, prin puterea lui Dumnezeu va învia un nou trup, nu unul stricăcios, neputincios şi fără de vlagă, ci un nou trup duhovnicesc, plin de putere, de nestricăciune şi de slavă”, ne mărturisește Sf. Ierarh Luca al Crimeei.
Rugăciunea și faptele bune sunt bineprimite și recomandate pentru cei care au plecat din lumea de aici. Doar cu acestea îi putem sprijini și ajuta! E o datorie a noastră, a celor care încă suntem aici, o datorie pe care o vor duce mai departe fiii și fiicele noastre. Pentru că, rugându-ne pentru cei dragi, păstrăm vie legătura cu ei.
„Așa cum îi ușurăm pe cei întemnițați aducându-le sucuri răcoritoare etc., atunci când îi cercetăm, tot astfel și pe morți îi ușurăm prin rugăciunile și milosteniile pe care le facem pentru sufletele lor. Rugăciunile credincioșilor pentru cei adormiți și parastasele sunt ultima posibilitate pe care le-o dă Dumnezeu celor răposați pentru a fi ajutați înainte de a se face Judecata de Apoi. După ea nu vor mai putea fi ajutați cu nimic”, ne sfătuiește să luăm aminte Sf. Cuv. Paisie Aghioritul.
Slujbele săvârșite confirmă biruința vieții asupra morții, toate dobândind sens și o altă trăire prin Hristos cel pus pe Cruce și care a Înviat.
Să ne îngrijim de cei plecați înaintea noastră la Domnul, în primul rând prin rugăciune și milostenie, pentru că nu este altceva mai de preț și mai de folos pentru sufletul lor!
Preot Octavian Moșin
