Nu încetez în fiece anotimp să admir acest loc încărcat de verdeață și emoție. Teritoriul era preconizat, la începuturi, să continue Grădina Botanică de la marginea capitalei, de unde a provenit și numele unuia din cartierele Chișinăului – Botanica.
Urmărind atent vegetația sa, vom descoperi o distribuție bine gândită, remarcabilă prin varietatea sa: pădurea de mesteceni, cea de brazi, rândurile de gutui japonez (alias „lămâiul moldovenesc”), alunișul, crângurile de tei și salcâmi, tufele de iasomie, soc și călin … În prezent, aici se află Muzeul Satului, un vis care datează încă din perioada interbelică, neîmplinit până la capăt nici astăzi. Totuși, puținele sale monumente te cuceresc prin unicitate, valoare și gustul cu care au fost alese – bisericile din Hirișeni și Gârbova, clopotnița, câteva răstigniri de lemn, o cruce de piatră de la 1821, o cumpănă, câteva jgheaburi din piatră … Mă închin memoriei regretatului arhitect și etnograf Eugen Bâzgu, a colaboratorilor de astăzi, - preotul Sergiu Curnic, arhitectul Sergiu Vornicov ș.a., – care au păstrat aceste valori strămoșești. Privindu-le, îți răsar în memorie cuvintele preotului-poet Alexei Mateevici: „Iubiţi Basarabia, dragii mei, iubiţi poporul ei cu sufletul deschis adevărului şi dreptăţii, iubiţi trecutul ei bogat în monumente istorice, mai ales cele bisericeşti, tradiţiile şi obiceiurile ei strămoşeşti – şi nu vă veţi înşela. Iubiţi-o, cunoaşteţi-o, înălţaţi-o – acesta este testamentul adresat vouă…”.
Andrei Prohin
