,, Fericirea, bucuria și împlinirea pe care o caută fiecare în adâncul inimii lui, o vom găsi doar în Dumnezeu”

4862

În Săptămâna Tineretului Ortodox, la Universitatea de Stat din Moldova s-a organizat Simpozionul „Mergând spre Înviere”. La acest eveniment a fost prezent și preşedintele Asociaţiei „Ortodoxia Tinerilor” din România – Claudiu Balan.

Cu ce se ocupă, ce crede despre tinerii de astăzi și care sunt îndrumările dumnealui pentru o viață mai liniștită, aflăm din interviul ce urmează.

-  De când ați început să simțiți această legătură apropiată între dumneavoastră și Dumnezeu?

-  L-am cunoscut pe Dumnezeu acum 14 ani, în 2002. Eram într-o relație cu actuala mea soție, eram tineri. Lucrurile nu prea mergeau bine și căutam soluții: să încep să mă comport mai bine; să-i înțeleg pe oameni mai bine și găsisem la un moment dat o carte de dezvoltare personală. Am citit acea carte, am început să extrag sfaturile care erau acolo, dar nu prea aveam puterea de a le pune în practică.

În acea perioadă, mergeam la biserică, doar aprindeam 5 minute o lumânare și plecam, însă auzisem de la părinte că la Pangar – magazinul bisericii, se vând niște cărți despre fumat. Fumând la acel moment, mi-a atras atenția cartea respectivă. Am procurat-o, am citit-o și am lăsat fumatul. De atunci am început să cumpăr și alte cărți ale părintelui Cleopa, aflând ce este credința în Dumnezeu. Am început să citesc din ce în ce mai mult, să cred mai mult, să merg la biserică mai des, să stau la slujbe, să le înțeleg și am văzut că îmi făceau bine.

Pe la 19 ani m-am spovedit pentru prima dată părintelui, mă simțeam mai bine, mai liber, mai curat sufletește. De atunci mi-am dat seama cât de bine face relația cu Dumnezeu. Lucrurile au început să fie firești, am început să fiu bun cu ceilalți, să fiu mai înțelegător.

Cum a luat naștere Asociația ,,Ortodoxia Tinerilor’’?

- Fiind student la teologie, observasem că textul bisericesc este unul greoi, de lemn, pe care mulți nu îl înțeleg. Într-o zi îi spusesem părintelui meu duhovnic că aș vrea să scriu ceva pentru tineri, să îi ajut, gândindu-mă să creez un site. Așa am început să scriu. Apoi ușor, ușor am vorbit și cu alți tineri să scrie pe blog, materialele noastre având succes. Tinerii au început să citească, să comenteze, să se creeze o discuție. Am transformat blogul într-un site. Articolele erau despre trăirile noastre, sfaturi, lucruri care pot să îi ajute pe tineri pe drumul vieții. Mai târziu am decis nu doar să dăm aceste sfaturi în mediul virtual, dar și în mediul real, înființând Asociația ,,Ortodoxia Tinerilor’’.

Am început să organizăm tabere, prima fiind în anul 2012, desfășurată la Putna. În fiecare zi abordat câte o temă, discuții despre relația lor cu Dumnezeu, mergeam prin munți, vizitam mănăstiri.

-  De câte ori pe an sunt organizate astfel de tabere?

-  La început le organizam mai rar, câte o tabără în fiecare anotimp. Acum le organizăm mai des, una la o lună jumătate – două, deci cam 9-10 tabere pe an. De exemplu în luna februarie facem o tabără de iarnă, la munte, la ski. Ne-am gândit să organizăm o tabără de ski, dar cu o temă raportată la Dumnezeu, facem un program complex. Într-un fel, încercăm să-i atragem pe cei care sunt pasionați de ski, dar care nu prea sunt apropiați de Dumnezeu. Începe să le placă relația dintre ei și Dumnezeu, încep să cunoască și tineri care trăiesc curat și frumos, se împrietenesc și merg la biserică.

De Paște facem o tabără ,, Săptămâna Luminată", plecăm în Dobrogea, lângă o mănăstire.

Ideea este că la tabără vin și oameni care au mai fost, dar vin și oameni noi. Oamenii noi au șansa să cunoască familia deja formată la noi în tabără. Persoanele care nu au mai fost la tabără văd această relație frumoasă, alăturându-se și ei acestei familii. Discutând, tinerii sunt încurajați, se simt într-un mod inedit, deoarece alături sunt oameni care gândesc la fel, cred la fel,.

-  Persoanele care merg în aceste tabere, ar trebui să aibă o anumită vârstă?

-  Da. Am ales tinerii începând cu vârsta de 18 ani până la 35 ani, dacă erau tineri sub 18 ani, atunci era mai greu cu actele, era necesar acordul părinților, nu pot pleca de la școală. Considerăm că anume persoanele cu vârsta între 18-35 ani sunt binevenite pentru aceste tabere, fiindcă sunt tineri care încă nu și-au găsit locul în viață, nu au aflat liniștea sufletească.

În tabere vin români din toate colțurile lumii: Suedia, Italia, chiar în cadrul ultimei tabere organizate a venit o româncă care de mulți ani este stabilită în Anglia.

- Tabăra durează câteva zile, cine suportă cheltuielile?

- Tabără are o durată de 5-6 sau 7 zile. Cheltuielile le suportă cei care participă. Inițial am dorit ca asociația noastră să suporte cheltuielile, numai că sunt foarte mari, ajung la câteva mii de euro și neavând fonduri, nu am mai fi putut organiza nimic. Prețurile sunt accesibile, au fost tabere și cu 200 de lei. Nu căutăm lux, căutăm să fie niște prețuri convenabile pentru toate categoriile de persoane. Ne cazăm în pensiuni, aproape de mănăstiri și de locuri frumoase pentru a le putea vizita. Nu stăm în mănăstiri, deoarece trebuie să fim liniștiți acolo, să respectăm programul lor, iar la noi atmosfera este una veselă, mai zâmbim, ieșim în oraș, ne întoarcem târziu. Nu se leagă programul nostru, cu programul mănăstirilor.

Uneori în tabără vin și oameni care nu sunt apropiați încă de Dumnezeu sau sunt la început de drum, de aceea este greu să le impui programul mănăstiresc, de asta stăm într-o pensiune unde locașul sfânt este aproape, dar la pensiune facem ce dorim: discuții, foc de tabără, tot felul de activități care au scopul de a lega prietenii.

Cum vedeți relația dintre tineri și biserică în prezent?

- Sunt mulți tineri care merg la biserică astăzi, însă sunt mulți care nu îl cunosc pe Dumnezeu, tineri care rătăcesc. La un moment dat cred că fiecare tânăr caută ceva, caută o împlinire, dar adevărata împlinire este relația cu Dumnezeu. Fiecare, azi-mâine va înțelege dacă căutările lui sunt bune sau nu și poate atunci se va întoarce cu fața la Dumnezeu.

Eu tot am fost un tânăr care am căutat, mai întâi să trăiesc plăcerea, aceasta am văzut că își doresc tinerii: băutură, distracții, după care am observat că ele nu îmi aduc bucurie, nu mă împlinesc, nu e ceea ce îmi doresc eu și ușor, ușor am găsit relația cu Dumnezeu.

Cred că vor exista și de azi înainte tineri care se vor întoarce la Dumnezeu, însă este și de datoria noastră, a celor care suntem în biserică, de a trăi frumos, de a fi cinstiți, curați, dacă vor vedea că noi trăim frumos își vor dori și ei acest lucru, venind și la biserică.

Orice tânăr, oriunde ar fi, orice ar face, dacă își înalță gândul la Dumnezeu, Dumnezeu îi ascultă rugăciunea și nu îl lasă să trăiască în suferință, răutate, ci îl ridică.

- Ce sfaturi le-ați da tinerilor pentru viitor?

- Fericirea, bucuria și împlinirea pe care o caută fiecare în adâncul inimii lui, o vom găsi doar în Dumnezeu și Dumnezeu este în biserică, de fapt e peste tot, doar că acolo e casa lui și acolo în mod pregnant îl descoperi mai mult, îl simți mai puternic pe Dumnezeu.

Ca sfat ar fi să îl căutăm pe Dumnezeu în biserică și în relația cu oamenii, și de aici toate se așează, toate căutările noastre încep să aibă sens, viața capătă sens. Dumnezeu spune: ,, Fără mine nu puteți face nimic".

- Mulțumim pentru interviul acordat, sperăm ca drumurile tinerilor să devină mai luminate după aceste rânduri!

 

Ionela Bivol pentru altarulcredinței.md

 

 


Articole Asemănătoare
Articole postate de același autor
8380

Când cineva se lasă în seama lui Dumnezeu, El nu-l lasă

Părintele Tihon, atunci când s-a dus la Coliba Sfintei Cruci, nu avea biserică, deşi îi era absolut ne­cesară. Nici bani nu avea ca s-o facă, ci numai o mare credinţă în Dumnezeu. Într-o zi, s-a rugat şi a pornit spre Karyes, cu credinţa că Dumnezeu îi va iconomisi banii de care avea trebuinţă ca să […]