Din ce în ce mai mulți oameni din zilele noastre refuză să trăiască întru răbdare. Dacă cineva este cuprins de o boală, nu așteaptă vindecarea cu răbdare, ci se revoltă și își blesteamă viața. Iar dacă își aduce aminte că există și Biserica, vrea de la ea rugăciuni rapide pentru înlăturarea bolii.
Insa cel care se afla in suferinta trebuie sa-i gaseasca sensul pozitiv, acela de a creste spiritual prin ea. Trebuie sa vada in ea un mijloc pedagogic al purtarii de grija a lui Dumnezeu de a spori in viata duhovniceasca.
Sfantul Grigorie Palama spune ca dupa cum plantele trebuie sa sufere toate incercarile aduse de schimbarea anotimpurilor, pentru a creste si a rodi, asa si credinciosul trebuie sa rabde chinurile de voie si pe cele fara de voie, spre a ajunge la desavarsire. Asadar, sa nu ne revoltam atunci cand suntem in suferinta. Sa o rabdam cu credinta si sa fim siguri ca atunci cand va fi momentul potrivit, Dumnezeu o va ridica de la noi.
Parintele Arsenie Papacioc ne indeamna sa nu fugim de crucea pe care ne-a dat-o Dumnezeu pentru ca s-ar putea sa dam peste altele si mai grele. Deci, răbdare în orice suferință.
Daca vorbim de rabdare, nu putem sa trecem cu vederea ca lumea in care traim este o lume plina de ceasuri: la masina, la mana, la telefonul mobil, la calculator etc. Uitati-va la un om care este in situatia de a astepta pe cineva: fie se uita permanent la ceas, fie il suna. Este chipul omului lipsit de rabdare, nu mai poate astepta cateva minute. E o lume care se straduieste sa aiba parte de mai mult timp. Dar nu timpul, ceea ce trece trebuie sa cautam, ci vesnicia. Flamandul de timp, este cel care judeca in termeni cantitativi, nu mai distinge nuanta, cea care marcheaza diferenta. Este asemeni celui infometat, omul care nu mai cauta sa intalneasca aroma alimentului, cea care il diferentiaza de celelalte alimente, ci cauta sa manance orice si cat mai mult. Asa ca nu e de mirare ca vedem oameni care se uita in biserica la ceas sau indragostiti care nu sunt capabili sa se sustraga presiunii timpului si se mai uita in timpul intalnirii din cand in cand la ceas.
Sunt multe alte situatii in care ne aratam lipsiti de rabdare. Nu voi incerca sa prezint mai multe chipuri de oameni nerabdatori, ci doar sa atrag atentia asupra a ceea ce spun Sfintii Parinti: "După cum îi este imposibil omului care a murit să pășească, tot astfel este imposibil ca cel lipsit de răbdare să se mântuiască".
Nu vă plângeți că Dumnezeu nu vă întărește, căci El se dăruiește oamenilor după setea lor, după cum afirma un părinte. Unora care nu pot bea mai mult, le dă doar o picătură. Dar El ar dori să le dea mări întregi, așa încât, la rândul lor, creștinii să potolească setea lumii".
Sursa: crestinortodox.ro
