Trebuie să ridici crucea căsătoriei

6088

Să-ți spun un caz ca să te minunezi.

Odată, pe când eram la Schitul Nou, o femeie mi-a scris următoarea scrisoare:

„Părinte Haralambie, vă rog, faceți rugăciune pen­tru bărbatul meu. În ultima vreme vine acasă târziu şi pe lângă aceasta se mai poartă şi urât cu mine. Bănu­iesc că s-a încurcat cu cineva şi mă tem să nu mă lase singură cu doi copii.”

Am pus numele lor la Sfânta Liturghie, dar apoi am început să fac şi rugăciunea „Doamne Iisuse...” pentru ei. Apoi am scris femeii: „Sunt de acord, dar să te rogi şi tu. Noi aici priveghem opt-nouă ore pe noapte. Roagă-te şi tu în fiecare seară cât poți.” I-am scris şi cum să rostească Rugăciunea şi i-am spus să citească Acatistul Bunei Vestiri în fiecare zi.

Aceea nu a întârziat să-mi răspundă: „Fac toate cele pe care mi le-ai scris. Chiar din prima zi am simţit înăuntrul meu o mare uşurare. Acum nu mai am nelinişte. Le-am lăsat pe toate în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.”

Nu au trecut multe zile şi am primit a doua scri­soare. Dar înainte de a-i răspunde a venit a treia, apoi a patra... La urmă mi-a scris: „Ah, Părinte Haralambie, ce dulce este viața lângă Hristos al nostru! Dacă aş fi ştiut, m-aş fi făcut călugăriță. Ce bine ar fi de nu aş avea bărbat şi copii! Adeseori îmi vine gândul: «Ce fericită aş fi dacă bărbatul meu s-ar hotărî să se despartă de mine! Aş trăi chiar acasă ca o călugăriță.»”

Apoi i-am răspuns: „Ţi-ai dat seama puţin cât de frumoasă este viața călugărească. Dar deocamdată să nu doreşti un astfel de lucru. Te-ai căsătorit? Trebuie să ridici crucea căsătoriei. Roagă-te în continuare şi aşteaptă să se facă voia lui Dumnezeu. El ştie cum să le rânduiască mai bine.”

Nu-mi amintesc ce a intervenit de am întrerupt corespondența. Dar atâta timp cât mi-a scris, mergea din ce în ce mai bine atât ea, cât şi copiii ei. Într-o vreme când bărbatul ei venea uneori mai devreme de la distracţiile lui de noapte, se mâhnea şi îşi spunea întru sine: „De ce ai venit în seara aceasta mai devreme şi mi-ai stricat convorbirea mea cu Hristos?”

Ai văzut cum le întoarce Hristos pe toate spre bine, atunci când vrem? Hristos caută ca printr-o oarecare boală, întâmplare, ispită să ne aducă pe toţi lângă El. Să fi văzut atunci când bulgarii ne-au luat prizonieri, ce rugăciune curată făceam, câte lacrimi vărsam! Până să ne elibereze, era cât pe ce să deve­nim cu toţii purtători de Dumnezeu.

Atunci un frate care era de faţă l-a întrebat pe Stareţ:

- Gheronda, dar ce s-a întâmplat cu bărbatul aces­tei femei?

- Atâta timp cât am purtat corespondența cu ea, era încă nepocăit. Însă cred că ceva s-a întâmplat. Această femeie se ruga mult. Cândva rugăciunea ei îl va fi atins.

Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie - Dascălul rugăciunii minții, Editura Evanghelismos, București, 2005, p. 190-192


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
2986

Pentru cei care nu au timp pentru rugăciune….

Cu puţin timp înainte de 1980, l-a vizitat pe Stareţul Efrem Katunakiotul un tânăr judecător stagiar. L-a găsit în bucătărie făcându-şi rucodelia. Lua peceţi dintr-o oală cu apă caldă, care fierbea încet deasupra focului, pe vatră şi le sculpta. A pus metanie şi s-a aşezat lângă el pe o ladă. – Pentru ce ai venit, […]

Articole postate de același autor
1591

Tai­na Născătoarei de Dumnezeu

„Dumnezeu a slăvit-o pe Maica Domnului şi a păstrat-o în tăcere. Tai­na Născătoarei de Dumnezeu este taina tăcerii. De aceea, Dumnezeu nu i-a luminat pe oameni pentru a vorbi despre viaţa ei trupească. Biserica însă a slăvit-o.”  „Nu există scrieri ale sfintelor femei. Asta nu se întâmplă pentru că ele ar fi sfinte mai mici […]