Trebuie să ridici crucea căsătoriei

6360

Să-ți spun un caz ca să te minunezi.

Odată, pe când eram la Schitul Nou, o femeie mi-a scris următoarea scrisoare:

„Părinte Haralambie, vă rog, faceți rugăciune pen­tru bărbatul meu. În ultima vreme vine acasă târziu şi pe lângă aceasta se mai poartă şi urât cu mine. Bănu­iesc că s-a încurcat cu cineva şi mă tem să nu mă lase singură cu doi copii.”

Am pus numele lor la Sfânta Liturghie, dar apoi am început să fac şi rugăciunea „Doamne Iisuse...” pentru ei. Apoi am scris femeii: „Sunt de acord, dar să te rogi şi tu. Noi aici priveghem opt-nouă ore pe noapte. Roagă-te şi tu în fiecare seară cât poți.” I-am scris şi cum să rostească Rugăciunea şi i-am spus să citească Acatistul Bunei Vestiri în fiecare zi.

Aceea nu a întârziat să-mi răspundă: „Fac toate cele pe care mi le-ai scris. Chiar din prima zi am simţit înăuntrul meu o mare uşurare. Acum nu mai am nelinişte. Le-am lăsat pe toate în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.”

Nu au trecut multe zile şi am primit a doua scri­soare. Dar înainte de a-i răspunde a venit a treia, apoi a patra... La urmă mi-a scris: „Ah, Părinte Haralambie, ce dulce este viața lângă Hristos al nostru! Dacă aş fi ştiut, m-aş fi făcut călugăriță. Ce bine ar fi de nu aş avea bărbat şi copii! Adeseori îmi vine gândul: «Ce fericită aş fi dacă bărbatul meu s-ar hotărî să se despartă de mine! Aş trăi chiar acasă ca o călugăriță.»”

Apoi i-am răspuns: „Ţi-ai dat seama puţin cât de frumoasă este viața călugărească. Dar deocamdată să nu doreşti un astfel de lucru. Te-ai căsătorit? Trebuie să ridici crucea căsătoriei. Roagă-te în continuare şi aşteaptă să se facă voia lui Dumnezeu. El ştie cum să le rânduiască mai bine.”

Nu-mi amintesc ce a intervenit de am întrerupt corespondența. Dar atâta timp cât mi-a scris, mergea din ce în ce mai bine atât ea, cât şi copiii ei. Într-o vreme când bărbatul ei venea uneori mai devreme de la distracţiile lui de noapte, se mâhnea şi îşi spunea întru sine: „De ce ai venit în seara aceasta mai devreme şi mi-ai stricat convorbirea mea cu Hristos?”

Ai văzut cum le întoarce Hristos pe toate spre bine, atunci când vrem? Hristos caută ca printr-o oarecare boală, întâmplare, ispită să ne aducă pe toţi lângă El. Să fi văzut atunci când bulgarii ne-au luat prizonieri, ce rugăciune curată făceam, câte lacrimi vărsam! Până să ne elibereze, era cât pe ce să deve­nim cu toţii purtători de Dumnezeu.

Atunci un frate care era de faţă l-a întrebat pe Stareţ:

- Gheronda, dar ce s-a întâmplat cu bărbatul aces­tei femei?

- Atâta timp cât am purtat corespondența cu ea, era încă nepocăit. Însă cred că ceva s-a întâmplat. Această femeie se ruga mult. Cândva rugăciunea ei îl va fi atins.

Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie - Dascălul rugăciunii minții, Editura Evanghelismos, București, 2005, p. 190-192


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
1095

În caz de boală, este nevoie și de medicamente, și de Har

La începutul nevoinţei sale, Stareţul era neînduplecat în ceea ce priveşte boala şi medicii. Mai târziu însă, la sfârşitul vieţii sale, cedând la rugăminţile ucenicilor săi, a primit îngrijirea medi­cală, şi, văzând folosul adus de medicamente, a mărturisit: „Au venit mulţi la mine să-mi ceară ajutorul şi cu rugăciu­nea şi cu postul s-au vindecat. Acum însă Domnul nu vrea să […]

Articole postate de același autor
876

Decoraţii şi recunoştinţă pentru un grup de slujitori din Protopopiatul Anenii Noi

Marți, 26 aprilie, ÎPS Mitropolit Vladimir a primit la reședința mitropolitană pe Protopopul de Anenii Noi, Prot. Igor Chelea, însoțit de un grup de preoți din acest protopopiat. Către mărita sărbătoare a Învierii Domnului Iisus Hristos, pentru activitate sârguincioasă spre binele și propășirea Bisericii Ortodoxe din Moldova, Ierarhul a decorat în paraclisul mitropolitan mai mulți […]