Fiind vorba despre unii oameni care, în lume fiind, se poartă corect, nu fură, nu mint, nu desfrâneaza, Părintele a spus: “Lăsaţi-i, sunt din Legea cea veche. Acolo zice: Să nu …, să nu …
Dar găndiţi-vă că Mântuitorul zice de nouă ori: “Fericiţi sunt …, dar nu despre cei ce nu mint, nu fură şi nu desfrânează.
Pr. Arsenie Boca, “Despre dragostea lui Dumnezeu faţă de oameni”, pag. 110 Ed. Credinţa strămoşească, 2010
„Imediat după Crăciunul însângerat din decembrie 1989, un tânăr a alergat în munţi, la o mănăstire, să-i spună unui monah cu părul nins de credinţa lui curată că: ţara-i liberă, comunismul a căzut! Bătrânul monah nu s-a bucurat. A ridicat încet capul din pământ, l-a privit în ochi şi i-a spus: Abia acum începe iadul. […]
Trebuie să învăţăm să ne rugăm. Nu să citim, să ne rugăm. Diferenţa este mare. Trebuie să ne rugăm cu simplitate şi firesc. Ca şi cum am rosti ceva. Să nu lăsăm niciodată ca citirea noastră să devină mecanică. Iar asta va reuşi numai cu osteneală. Multă osteneală. Muncă continuă şi neîntreruptă. Muncă cu răbdare. […]
