Sfinții Ioachim și Ana prăznuiți la Sângera

57

Cel de-al doilea hram al or. Sângera este închinat Sf. Ioachim și Ana, pe care i-am sărbătorit astăzi, 22 septembrie. În câțiva ani s-a ridicat o splendidă biserică chiar la intrarea în orășel. De multă vreme se dorea încă un sfânt locaș, care a fost zidit, este înălțat și în care se desfășoară lucrările de finisare în interior. Aceste ample lucrări au fost posibile grație părintelui-paroh Hristofor Tverdostup, care muncește personal cu timp și fără timp, constuind și amenajând biserica, dar și cioplind în sufletele enoriașilor.

Recent părintele și-a sărbătorit cea de-a șaizecea toamnă din ziua nașterii, iar bucuria sărbătorii a fost dublă. La hramul bisericii au poposit numeroși slujitori și credincioși, cinstind-o pe Maica Domnului și sfinții ei părinți, Ioachim și Ana. Slujba Sf. Liturghii a fost oficiată în sobor de preoți și diaconi, avându-l drept protos pe arhim. Serafim (Goncear).

Cu prilejul sfintei sărbători părintele Hristofor ne-a împărtășit câteva gânduri: ”Îi avem aproape de suflet pe părinții Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Or, când cinstești pe cineva, ești cu gândul și la cei care i-au dat viață, au format-o duhovnicește. Același gând îl avem pentru rudele Maicii Domnului, care devin prin extensie și rudele noastre, care mijlocesc rugăciuni pentru toți care se roagă acestor vrednici părinți. Nădăjduim, prin rugăciunile lor, ale sterpilor binecuvântați cu o pruncă abia la bătrânețe, să binecuvânteze Bunul Dumnezeu toate cuplurile infertile, care vor să dea naștere și să educe creștinește copilași”.

Slujba praznicală a culminat cu împărtășirea credincioșilor, urmând un Te Deum de mulțumire și agapa frățească.

A consemnat pr. Octavian Moșin

Această prezentare necesită JavaScript.


Articole postate de același autor
530

Îi hrănim cu moarte pe copiii noștri, apoi ne mirăm de alegerile pe care le fac

Nu știu cât avem conștiința că, deși ne regăsim într-o perioadă istorică hipercivilizată, copiii noștri sunt permanent amenințați cu moartea. Am dezvoltat nevrotic o cultură a păzirii copiilor de moarte, în vreme ce ei se lasă prinși de ghearele ei – aproape râzându-ne în nas. Am uitat că am bagatelizat noi înșine, la un moment […]



Urmăriți-ne pe Facebook!