Să fii tânăr … (!)

396

Motto: Căutați iubirea și trăiți-o cu smerenie. (Valeriu Gafencu)

Pregătind materialul pentru Gala Tineretului Ortodox mă gândeam cam ce ar putea interesa tinerii, dar și maturii prezenți. Apoi mi-am pus întrebarea … ce înseamnă, de fapt să fii tânăr? Cum este un tânăr? Trecând eu însumi prin diverse experiențe, am avut o perioadă, pe la 24 de ani, în care, efectiv, mă simțeam bătrână și epuizată. Ce îmi lipsea? Exact ceea ce ARE un tânăr, în mod normal.

Tineri suntem atâta timp cât TINDEM SĂ ÎNVĂȚĂM:

Să fim AUTENTICI, fără măști. Autenticitatea este ceea ce dă tinerețe și prospețime omului, ceea ce îl deschide în fața celorlalți și îi face și pe ceilalți să se deschidă în fața sa.

- Să fim LIBERI întru Domnul. Să știm unde se sfârșește libertatea noastră (în primul rând, acolo unde începe libertatea celuilalt, și vă invit să ne gândim bine la acest lucru) și cum să fim liberi în cadrul limitelor frumoase pe care ni le-a pus Domnul cel iubitor de oameni.

-RESPONSABILITATEA. Să înțelegem că fiecare acțiune a noastră, și chiar fiecare gând are o consecință în viețile tuturor oamenilor din lumea aceasta și în existența întregului univers și să ne asumăm această consecință.

-Să iubim CURAT, fără să judecăm. Aici avem de învățat cu toții, întrucât alunecăm ușor către judecată. În momentul în care, însă, ajungem să înțelegem că orice judecăm se va întoarce la noi, și atunci când ajungem să înțelegem că un om care se comportă urât sau face lucruri necugetate este un om care nu a cunoscut o dragoste adevărată, ne vom opri din judecată și vom începe să iubim curat.

-MATURITATEA, care este ceea ce ne ajută să nu mai reacționăm emoțional la orice vorbă sau gest a celor din jur, ci să ne detașăm și să privim, pe cei din jur, dar și pe noi înșine, cu ochii cu care un părinte își privește copilul ce mai spune de toate, mai face trăsnăi, mai izbește pe cei din jur, și pe care părintele respectiv nu se supără, ci îl ajută iubitor dacă poate, iar dacă nu – îl mai lasă să își tragă propriile concluzii. 

”Ghidul” unui tânăr râvnitor

Având mereu dorința de a înțelege lucrurile mai profund, de a fi de folos celor din jur, și, mai apoi, după apropierea de Biserică, am întrecut deseori măsura în ”râvnă”, și am și reușit să mă vatăm din această cauză. Astfel, dacă ispitele ”de-a stânga” ale unui tânăr (desfrânarea, lenea, beția, etc.) sunt bine cunoscute, despre cele ”de-a dreapta” se discută mai puțin.

  • Ce ispite are un tânăr (dar și un matur!) cu râvnă și ce poate face pentru a le evita sau folosi în mod pozitiv?

Ispita de a-și nega trupul

Ne confruntăm cu ea atunci când tindem să vedem necesitățile firești ale trupului (odihna, mâncarea, etc.) ca fiind total păcătoase. Trupul a fost zidit de Domnul după anumite principii, pe care, dacă le încalci în mod inconștient, riști mult, la nivel de sănătate a ta și a celor din jur.

Astfel, descoperim că SUNT ESENȚIALE:

- Hrana NUTRITIVĂ – multe FRUCTE, în special dimineața, până la 12, și LEGUME proaspete, proteină (carne, pește) de bună calitate și bine gătită. E bine să evităm zahărul, glutenul și să limităm lactatele. Nu ne mai putem permite să fim ignoranți, să consumăm toate toxinele și să așteptăm ca Dumnezeu să ne dăruiască sănătate.

-SOMN DE CALITATE (între orele 21-22 și 6-7), pentru a permite REGENERAREA organismului – un om odihnit îi odihnește și pe ceilalți, pe când cineva obosit îi stoarce și pe ceilalți de energie.

-Ceaiuri DE PLANTE MEDICINALE - medicamente de la Domnul – ceaiurile de pojarniță, gălbenele, salvie, mentă, tei nu ar trebui să lipsească din nici o casă (și NU ceai negru sau cafea, care excită și epuizează, ”biciuiesc” corpul). De asemenea, avem nevoie să învățăm să folosim și tincturi din plante, în funcție de necesitățile noastre.

Ispita de a deveni sclav al muncii

Apare în momentul în care ajungem să neglijăm rugăciunea, familia, sănătatea noastră în favoarea lucrului. Din prea multă ”hărnicie”, ne înrobim și epuizăm, pe noi și pe ceilalți.

Am înțeles clar că AVEM NEVOIE să ne acordăm ZILE DE ODIHNĂ, în care să FIM, pur și simplu: să ieșim în natură, să privim cerul și să ascultăm liniștea, sau o muzică foarte calmă, să dormim pe săturate, să ne rugăm mai mult, să stăm în liniște, să ne ascultăm vocea interioară (meta-cogniția).

Ispita ”salvatorului”

 Apare atunci când începem să ”rezolvăm”  problemele cunoscuților – probleme de sănătate, de stil de viață, duhovnicești, etc. când problemele noastre sunt departe de a fi rezolvate.

-E minunat atunci când învâțăm să dăm sfaturi și soluții ATUNCI CÂND acestea ne sunt cerute, și nu imediat ce cineva își spune păsul, din simpla dorință de a-și descărca durerea sau dificultățile. Chiar dacă sfatul nostru ar fi perfect, e posibil ca omul să nu fie gata pentru el sau chiar să se simtă vătămat.

-Avem nevoie să CONȘTIENTIZĂM că e OBLIGATORIU să ne rânduim mai întâi viața noastră, să căpătăm LINIȘTEA interioară, PACEA, și abia apoi vom putea să-i ajutăm și pe ceilalți.

Ispita de a ne uita neamul

-Ne prindem în vârtejul acestei lumi și ne ocupăm de toate, uitând de familia, neamul și poporul nostru și astfel pierzând din vedere particularități importante ce ne pot sprijini și ajuta enorm în călătoria noastră pe pământ.

Vom încerca deci:

-Să găsim sprijin și modele în istoria neamului și să ne cunoaștem sfinții. Istoria neamului unui om îi oferă multe modele de a rezolva probleme specifice zonei etnice și geografice în care trăiește acesta. Sfinții – cu toții, dar în special sfinții locului ne sunt grabnic ajutători și ne vor ajuta să ne înțelegem mai bine, pe noi înșine și pe poporul localnic.

-Să înțelegem particularitățile poporului nostru, adoptând ce este bun și îmbunătățind ceea ce este slab. Facem un enorm pas înainte atunci când înțelegem cu ce ne confruntăm, care sunt punctele tari – virtuțile – dar și cele slabe – lipsele – poporului nostru. Dezvoltându-ne creativitatea și claritatea mentală vom înțelege cum le putem folosi pe ambele pentru a ne înțelege mai bine și, astfel, pentru a putea fi de folos neamului.

-Să ne amintim CINE SUNTEM și de ce ne-am născut ANUME AICI. Născându-se pe un anumit teritoriu, omul primește anumite ”instrumente” mentale, sufletești, fizice și emoționale specifice anume acelui popor, și e nevoie să ni le reamintim pentru a le putea folosi. E nevoie și să ne cunoaștem istoria familiei, bunicii, străbunicii, atât cât putem, pentru a ne putea înțelege mai profund și a vedea ce virtuți putem fructifica și care sunt și punctele noastre slabe.

Lumea viitorului

Lumea a fost mereu și este în PERMANENTĂ SCHIMBARE, așa cum sunt și corpurile și experiențele noastre sufletești. De la o zi la alta suntem, cu toții, ALȚII. Ne schimbăm mereu. Viața înseamnă schimbare, deși cei mai mulți dinre noi ne temem de schimbare și ne blocăm în realități fixiste și limitate, împiedicându-ne astfel creșterea.

Să observăm CE se schimbă în lumea actuală ca să înțelegem cam ce ne poate aștepta. Am aflat cu toții că există roboți-menajere, roboți-hamal, și chiar roboți-profesori. Multe dintre slujbele actuale vor începe să fie preluate direct de către roboți, cu care nu vom putea niciodată concura (aceștia au viteză de calcul enormă, acces nelimitat la informație, memorie nelimitată, pe care omul nu le poate avea).

Astfel, în lumea actuală, e nevoie să CONȘTIENTIZĂM că trebuie să dezvoltăm în noi lucruri pe care roboții nu le pot face, adică anume latura noastră pur umană:

- CREATIVITATEA noastră și a copiilor noștri (adică, în primul rând, capacitatea de a lua decizii creative și de a fi flexibil la schimbări, de a ști să folosești circumstanțele pentru a obține un rezultat pozitiv și util tuturor)

- inteligența ARTISTICĂ

- inteligența EMOȚIONALĂ (să ne înțelegem emoțiile noastre și ale celor din jur și să le putem privi detașat)

- Să învățăm să COLABORĂM, să fim mai apropiați și să lucrăm mai mult împreună

- Să creăm COMUNITĂȚI puternice – vom fi mai uniți, vom fi mai puternici și mai liniștiți.

Să punem accent pe toate darurile noastre omenești ce ne deosebesc de roboți, să ne cunoaștem TALANȚII.

Pregătirea pentru și în FAMILIE

Personal, m-am trezit căsătorită cu doi copii, fără să înțeleg, de fapt, ce înseamnă bărbatul și femeia, fetița și băiatul, cum creăm echilibrul în familie, cum întărim ierarhia sănătoasă în familie (Dumnezeu-soți-copii-bunici-rude-comunitate).

Astfel, chiar înainte de căsătorie, dar cu atât mai mult în cadrul ei, avem nevoie de:

-O relația apropiată și caldă cu părintele-duhovnic, care ne va îndruma și lumina pe drumul întortocheat al vieții de familie și al mântuirii sufletului.

-Încercări de ORDONARE/BUNĂ RÂNDUIRE a vieții, pe toate planurile (trupesc, sufletesc, emoțional, etc.) care vor aduce echilibru în noi, în jurul nostru, și în relația cu ceilalți.

-Să studiem, din punct de vedere duhovnicesc, trupesc și psihologic chiar, deosebirile între bărbat și femeie, particularitățile fiecăruia, rostul, datoria, virtuțile, rolul și ispitele fiecăruia, pentru a putea privi matur și calm relația cu propriul soț/propria soție.

Să ne găsim ROSTUL!

Pentru a înțelege că orice om vine pe această lume pentru a ÎNȚELEGE și a ÎMPLINI VOIA DOMNULUI, voi adăuga  un cuvânt de folos al dragului Părinte Arsenie Boca, Sfântul Ardealului:

”Pribegim mulți ani în viață până să ne lămurim un rost în lume. Unii pribegesc toată viața fără rost, fără țintă. Alții îl caută toată viața, fără să-l găsească sau fără să știe că l-au găsit.

Ințeleg prin destin rosturile pe care le-a ascuns Dumnezeu în viața fiecarui om și pe care omul trebuie să le desfășoare, la rându-i, între oameni.

În fiecare ins e sădită o INTENȚIE a lui Dumnezeu care, prin om, trebuie să devină o CREAȚIE. Sunt și destine  colective. Inca din vechiul testament ni se atrage aminte: „Fiti luatori aminte la menirea voastra!”, (Agheu 1:5-7).

În creștinism, omul e ridicat până la cinstea de colaborator al lui Dumnezeu; iar această colaborare e destin. Talanții – talantele – sunt înzestrările acestei colaborări ale lui Dumnezeu cu omul. Lucrând în sensul înzestrărilor, lucrezi în sensul destinului. Omul e neliniștit câtă vreme nu știe ce vrea Dumnezeu cu el, ce vrea Dumnezeu de la el.

Viața nu e un scop în sine; e numai mijloc; e numai cadrul unui destin sau e în cadrul unui destin.”

(Arsenie Boca)

Îndemnul de final ar fi să căutăm ECHILIBRUL în toate! Să știm să ne punem în cumpănă cele puternice și bune ale noastre, și pe cele slabe și murdare ale noastre, rugându-l pe Bunul nostru Domn Iisus Hristos să le balanseze și să le folosească pe toate spre a împlini ROSTUL nostru pe pământ. Să ajutăm SĂMÂNȚA din noi să încolțească, să crească, și să dea rod vrednic!

Doamne, ajută!

Oltea Boldureanu pentru Altarul Credinţei

 


Articole postate de același autor
1273

Un pelerinaj de neuitat la Mănăstirea Putna

Putna, mănăstirea de suflet a Sfântului Ştefan cel Mare şi locul său de odihnă, este vizitată în fiecare an de mii de credincioşi. În perioada 13-14 iulie 2017, un grup de preoţi din Protopopiatul Râşcani, în frunte cu prot. mitr. Sveatoslav Ungurean, blagocinul raionului, au plecat în pelerinaj la Voievodul Moldovei, loc de odihnă de mai bine […]