O, Dumnezeul meu, când se va înarma inima mea cu arma răbdării? Când voi trece prin ispită fără a-mi tulbura inima, ca să dau bucurie Dumnezeului meu? O, iubitele mele suferinți ce mă faceţi asemenea Domnului meu Iisus, cel ce a pătimit pentru mine! O, Iisuse, singura viaţă a sufletului meu! Ajunge-voi oare a odihni între mii de suferinţe pentru mărirea ta? Voi fi fericit, dacă în mijlocul focului necazurilor mă voi aprinde de dorinţa de a suferi chinuri mai mari!
Aș vrea mai mult, dar vezi, n-am vreme, Căci mâine mă trezesc devreme, Sunt obosit, serviciu-i greu..” Așa Îi spui lui Dumnezeu.. O cruce strâmbă și grăbită, O rugăciune plictisită.. Da, Domnul oboseala-ți știe, Dar de-ai fi fost la cumetrie Sau la a „moțului” tăiere, Ai fi uitat orice durere. Ți-ar sfârâi călcâiul, frate, De […]
Odată Stareţul Efrem Katunakiotul ne-a mărturisit: „La fiecare patru-cinci ani Dumnezeu îngăduie să vină peste mine un val de tristeţe. Gânduri de descurajare, de deznădejde înconjoară sufletul. Atunci este nevoie de răbdare până trece valul. Dar este bine ca nimeni să nu te observe. Să rămâi şi în bucurie şi în întristare acelaşi, liniştit şi cuviincios în […]
