O, Dumnezeul meu, când se va înarma inima mea cu arma răbdării? Când voi trece prin ispită fără a-mi tulbura inima, ca să dau bucurie Dumnezeului meu? O, iubitele mele suferinți ce mă faceţi asemenea Domnului meu Iisus, cel ce a pătimit pentru mine! O, Iisuse, singura viaţă a sufletului meu! Ajunge-voi oare a odihni între mii de suferinţe pentru mărirea ta? Voi fi fericit, dacă în mijlocul focului necazurilor mă voi aprinde de dorinţa de a suferi chinuri mai mari!
Păcatul este crunt, este extraordinar de grav. Adică cum, nu ai avut atâta putinţă, suflete, să te închini, să te rogi? Pentru ce nu te-ai rugat? Pentru ce te rogi superficial? Dacă te rogi aşa, atunci nu înţelegi nimic din târgul acesta preafrumos. De ce nu mănânci superficial? De ce uiţi să te rogi? Burtica […]
Unii au impresia că Biserica, prin tot ce propagă, inclusiv prin post, vine cu un mesaj inuman. Nu e voie să mănânci, e interzis să te distrezi ș.a.m.d., în schimb urmează să plângi, să îngenunchezi, să dormi mai puțin, să lucrezi mai mult, să jertfești…, ceea ce pentru ei sunt lucruri incompatibile cu viața adevărată. […]
