O, Dumnezeul meu, când se va înarma inima mea cu arma răbdării? Când voi trece prin ispită fără a-mi tulbura inima, ca să dau bucurie Dumnezeului meu? O, iubitele mele suferinți ce mă faceţi asemenea Domnului meu Iisus, cel ce a pătimit pentru mine! O, Iisuse, singura viaţă a sufletului meu! Ajunge-voi oare a odihni între mii de suferinţe pentru mărirea ta? Voi fi fericit, dacă în mijlocul focului necazurilor mă voi aprinde de dorinţa de a suferi chinuri mai mari!
În vremea de acum este greu să păzeşti tinereţea de şuvoiul furtunos al „liberei cugetări”, care se revarsă peste faţa pământului şi potopeşte cu apele sale tulburi raţiunea omenească întunecată de necredință. Dumneavoastră semănaţi însă în inimile copiilor, cu ajutorul lui Dumnezeu, seminţele Ortodoxiei; adăpaţi-i cu frica de Dumnezeu, care duce la dragoste prin împlinirea […]
Unii confundă smerenia cu retractilitatea. Nu aceasta-i smerenia. Cehov spunea: „Numai în faţa lui Dumnezeu să te smereşti, nu în faţa ta însuţi şi în faţa celor cu care convieţuieşti”. Smerenia nu trebuie să aibă aerul unei înjosiri. Umilinţa în faţa lui Dumnezeu este un lucru extraordinar, dar nu şi în faţa ta şi a […]
