Actualitate

Ce învăţăm de la o adolescentă?

8904

Recent, Monica Pîrlici a împlinit 15 ani. Acum cinci ani o urmăream la ediţia „Moldova are talent”. Am descoperit un chip atât de sincer, firesc şi luminos, care recita poezii profunde, ce te răscoleau până în adâncul sufletului.

Astfel, mi-am dorit s-o cunosc şi să mă conving că este exact aşa cum am simţit-o în faţa ecranului. Însă e mult mai deosebită în realitate! Iar comunicând cu ea o perioadă mai îndelungată, am decis să imprim o parte din aceste convorbiri duhovniceşti, care, la sigur, vor fi de folos adolescenţilor, multor tineri, chiar şi celor care au ajuns să fie părinţi.

Monica este încă mică de ani, dar matură la suflet, în gândire şi în abordarea lucrurilor subtile ale vieţii. Nu ştie doar să vorbească, ci trece prin ea, trăieşte ceea ce spune. Este sinceră în cele rostite şi responsabilă de orice cuvânt pe care îl pronunţă atât de sigur şi răspicat.

Întâlnirea cu Monica o văd drept o lucrare a lui Dumnezeu, pentru că nimic nu este întâmplător. Domnul a vrut să ne cunoaştem şi să ne împărtăşim nişte gânduri.

În urma discuţiilor cu Monica, m-am convins o dată în plus că avem de învăţat unii de la alţii şi că adesea un copil, un adolescent, un tânăr are ce-ţi spune spre luare-aminte.

De la Monica învăţăm smerenia – mama tuturor virtuţilor. Apoi responsabilitatea, prietenia şi dragostea faţă de orice suflare.

Chiar dacă a fost crescută şi educată alături de celelalte două surori doar de către tatăl său, Damian, este atât de gingaşă şi dulce, fiind asemănată de el cu un adevărat diamant, care doar bucură viaţa întregii familii. Cred că mulţi pot doar să viseze la aşa copii ca Monica!

Sperăm că aceste mărturisiri adolescentine vor fi spre zidirea altora, iar Monica va rămâne aşa precum am cunoscut-o.

Preot Octavian Moşin

Cartea poate fi găsită la biserica „Întâmpinarea Domnului” din incinta USM sau la  Biblioteca de Carte Religioasă de la USM (blocul 1).

Articole postate de același autor
982

O minune a pă­rintelui Paisie Olaru

E iarnă grea în pădurea Sihlei, şi două suflete, o studentă şi o copilă, se chinuie să răzbească spre schit. Plecaseră pe la amiază de la Sihăstria. Deşi ningea vârtos, au socotit că vor ajunge repede. Se înşelaseră. Po­teca pieptişă le storsese de vlagă şi, încet, au fost prinse de întuneric. În scurtă vreme, s-au […]