Actualitate

Pr. Nicolae Tănase: „Ortodocșilor, mergeți voi în rai și copiii la baptiști!”

188

De ce noi românii nu tăbărâm pe orfelinate și pe creșe [pentru adopție]? Pentru că suntem ortodocși.Pentru că ne batem continuu în piept: dreapta credință. Ce dreaptă credință este asta când tu stai acasă și puțin te interesează? Și citești Psaltirea o dată în zi, de patru ori pe zi faci pravila.

Ce ortodox ești tu, și lași copiii să devină americani, să devină baptiști, să devină evangheliști, să devină mormoni? Tu care te rogi. Tu ce faci? Ortodocși creștini. Unde sunt copiii dumneavoastră care i-ați luat din creșe? Să vă văd alături de doi copii, de șase copii, de opt copii; unde sunt? Unde este verificarea Ortodoxiei? Asta este verificarea ortodoxiei.

Vă spuneam acum un an. Am vrut să botezăm 12 copii, doi i-am botezat si zece nasi au rămas cu pânza albă în mână, în brate. Au făcut si ei efort si au cumpărat lumânare si hăinute si pânză si au rămas asa, în maternitatea Polizu. De ce? Pentru că asistenta sefă a spus:

– Nu. Ăstora n-aveti voie să le dati un nume.

– Dar cum la ăstia am avut voie si la ăstia nu?

– Prima conditie a înfierii lor, a fost nebotezarea lor.

– Dar cine a pus această conditie?

– Baptistii americani.

Deci: „Ortodocsilor, mergeti voi în rai si copiii la baptisti! Mergeti!”

Sursa: Avortul și anticoncepționalele, Editura Mănăstirea Sihăstria, Neamț, 2012, p. 39


Articole Asemănătoare
119

Schimbarea la Faţă a Mântuitorului – Predica Mitropolitului Augustin de Florina

Ascultare faţă de voia lui Dumnezeu „Şi iată glas din nori zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit. Pe Acesta să-L ascultaţi!” (Matei 17, 5). Religia noastră, iubiţii mei, este singura adevărată în lume. Pe cât se deosebeşte diamantul de pietriş, atât se deosebeşte religia noastră de toate religiile din lume. […]

Articole postate de același autor
236

Azi sunt fericit!

Şi, dragă mamă, aş vrea să ştii că am suferit mult. În prima iarnă mă trezeam noaptea din somn şi în singurătatea celulei, în frig şi foame, priveam întunericul şi şopteam încet, ca să aud numai eu, dar aşa de tare ca să audă Dumnezeu: „Mamă, mi-e frig, mi-e foame!”. La început a fost greu […]