Permiteți-i inimii să se încredințeze Domnului!

1383

Forfota nunții este adesea una foarte obositoare, astfel că după ce mirilor li s-au strigat într-una ,, Amar,, , și fiind amețiți de băutura care i-au umplut de veselie, rămîn să se bucure de această taină a cununiei.

Însă, bucuria din această taină vine mai tîrziu.

La biserica noastră vin deseori cupluri care nu au copii. Cu toții, atunci ne rugăm ca Domnul să le dăruiască un copil. Dar uneori nu sînt sigur, că trebuie să-L rugăm impunător pe Dumnezeu să ne dea ceva sau să săvîrșească o minune, pentru că El singur știe cine are nevoie de copii și cine –nu. El este înțelepciunea și profunzimea planului divin, pe cînd noi sîntem plini de ambiție și gelozie.

Ioachim și Ana sufereau nu doar pentru că nu puteau să-și mîngîie proprii copii, ci pentru că lipsa acestora semnifica un fel de blestem, care teroriza sufletul și-l făcea să se pocăiască necontenit.

Spre mirarea mea, Dumnezeu aude rugăciunile mele și ale enoriașilor noștri. Iar unele din ele chiar aduc roadă.

-Vom avea un copil!-spune soția, care cu greu reține privirea umilă. Bucuria împlinirii umple inima de bucurie, iar ochii de lacrimi.

În zadar ne gîndim că, noi sîntem părinții copilului, deși i-am dat naștere. Încă nu înțelegem că ne este dat, doar să avem grijă de un dar dumnezeiesc, pe care trebuie să-l pregătim pentru Domnul.

Totuși, sfințenia căsătoriei nu se rezumă doar în posibilitatea de a da naștere la copii, ci în relația dintre soț și soție asemeni sf. Treimi. Taina unei vieți curate și bineplăcute- este asemeni relației dintre persoanele sf. Treimi.

Dumnezeu se reflectă în sufletul fiecărui, indiferent dacă are copii sau nu. Copiii, reprezintă totuși, școala dragostei. Dar se întîmplă și astfel că, doar după ce copiii, pleacă de acasă, părinții află sensul iubirii adevărate, platonice. Iar copiii, în acest caz, nu au nicio atribuție.

Iar celor care nu copii, îi intreb așa:

– Dumnezeu există?

– Există.

– Îți este prieten?

– Da.

– Îți este prieten bun?

– Bun.

– Prietenului nu te încredințezi? Vei spune: Prietenului? Adica Domnului? Da, voi primi totul, sînt gata de orice. Doamne Tu ești înțelepciunea, Tu mă iubești mai mult decît eu pe mine. Dacă cad, să cad în mîinile Tale, ca într-o mare. Ia-mă pe valurile dragostei Tale și fă cu mine după voia Ta. Nu mă îndoiesc cît de puțin de bunătatea ta și cred ca-mi dorești fericirea. Sînt robul Tău, să-mi fie mie după cuvîntul Tău!,,

Și veți vedea, că Domnul vă va da răspuns , iar inima va primi înștiințare că totul este pe mîini bune.

Permiteți-i inimii să se încredințeze Domnului!

sursa http://www.pravmir.ru/bog-sam-znaet-komu-nuzhnyi-deti-a-komu-net/

traducere şi adaptare Olga Armaş


Articole Asemănătoare
1635

Crucea în viața creștinului

Suntem în săptămâna ce ne pregătește de Duminica Crucii. Adesea vorbim despre Cruce ca un element de baza al creștinismului, înțelegând că pe ea S-a așezat chiar Dumnezeu, sfințind-o, iar prin Înviere ne-a dat șansa vieții veșnice. Unii cred, alții nu acceptă Crucea, după cum ne spune și apostolul: ”Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, […]

Articole postate de același autor