Părintele Marin Cij –fire blândă și plină de compătimire față de durerea aproapelui

115

Astăzi ne amintim de dragul nostru părinte Marin Cij, slujitor la Spitalul Clinic Municipal ”Sf. Arh. Mihail”, care a ajuns la o frumoasă vârstă – 35 de ani de viață pământească.

Către acest ceas aniversar preoteasa Irina i-a făcut o surpriză, născându-i cel de-al șaptelea copil – Mihail.

Cine s-a întâlnit măcar o dată cu părintele Marin, a văzut în fața ochilor un bărbat înalt ca un munte, cu barbă și voce impunătoare. Ai impresia că doar pe vremea țarilor se nășteau așa flăcăi, voinici și curajoși.

Însă cât de mare este părintele, atât de multă bunătate și blândețe seamănă în jur.

A ales o slujire aparte, fiind alături de cei suferinzi. Toată ziua aleargă la solicitările bolnavilor, nu doar în spitalul unde păstorește, dar și acolo unde e nevoie de un slujitor.

Vede mai mult durere și suferință, decât zâmbet și bucurie. Știu că nu este indiferent de orice suflare creștinească care îi cere ajutor. Din zori până în noapte merge să stingă focul din trupurile și sufletele bolnave. Îi reușește de minune, căci asta o face din mare dragoste față de aproapele.

Pe părintele Marin l-am descoperit acum 15 ani, pe când era încă student la teologie. Era un tânăr ce se deosebea de ceilalți. Mereu îl prezentam ca model de omenie, de cumpătare, de ascultare... zicându-le altora că așa ar trebui să arate un tânăr care are cei șapte ani de acasă.

Deși Dumnezeu l-a înzestrat cu o voce profundă, în stare să vibreze prin fiece venă, n-a rămas prea mult timp în treapta de diacon. A luat crucea sacerdotală și a mers acolo unde e mai greu, într-un spital.

Acum le îmbină pe toate: ară în sufletele credincioșilor, construiește o biserică de o rară frumusețe, crește și educă o droaie de copii... iar în timpul liber cântă în mai multe grupuri corale bărbătești.

Precucernice Părinte Marin,

Vă dorim sănătate, puteri și multă multă răbdare în toate ascultările pe care vi le-ați asumat. Să zidiți biserica de acasă și familia lărgită, deci parohia, care sunt inseparabile.

La mulți ani și cu alese roade duhovnicești!

Cu frățească dragoste, preot Octavian Moșin


Articolul Următor
Articole postate de același autor
2211

Postul: scop sau mijloc

În ultimii ani tot mai mulţi creştini încep să practice postul, iar acest lucru poate fi observat mai ales după numărul crescând al celor care se împărtăşesc în Postul cel Mare. Chiar dacă mulţi înţeleg că postul este necesar şi încearcă să-l practice, ne lovim de o altă problemă: Postul este considerat un scop în […]



Urmăriți-ne pe Facebook!