Părintele Iov (Vadim Cristea) – monahul care te învață arta de a trăi frumos

62

Așa l-am văzut prima oară, în clasa X-a. Ne aștepta. Își aștepta discipolii la ora de Educație Creștin Ortodoxă. Cu dragoste. Pentru că altfel nu poți preda această disciplină. Atitudinea prietenească și caldă mi-a trezit curiozitatea pentru cunoaștere, setea de frumos, setea de Adevăr.

Am simțit, pur și simplu, că ceea ce dorea să ne învețe era mai mult decât materie. Era cuvântul lui Dumnezeu, era misiunea de a ne spori credința, fiindcă Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu. (Mt 4, 4)

Printr-o evoluție firească și simplă, profesorul de religie a devenit prieten. Al sufletului. El m-a învățat dragostea pentru Hristos, pentru oameni, pentru cultură și pentru munți.

Vă invit să-l cunoașteți prin prisma gândurilor expuse în următoarele răspunsuri. Să aveți lectură cu sens.

Cum începem să ne rugăm ?

Cum începem a discuta cu un prieten, spontan, de la sine, mai ales când dorim a ne împărtăși cu o noutate, cu un lucru plăcut sau cu o durere. Așa și cu Dumnezeu care ne e Tată și Prieten. Rugăciunea e important să o începem, mai departe se leagă, izvorăște, curge. Începem prin a ne folosi de o carte de rugăciune, unde găsim rugăciunile de seară, de dimineață etc, dar numaidecât zicem și ce avem pe suflet în acele momente, o rugăciune a noastră.

În aceste timpuri ale tulburării, cum sporim liniștea lăuntrică ?

Rugăciunea aduce liniștea și pacea. Nu accesăm noutăți care aduc frica și instaurează panica în noi, mai ales când suntem emotivi. Timpurile toată vremea au fost tulburi, mai ales pentru creștini, dar avem pe Hristos care ne este: „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14,6)

La ce ne poate servi deznădejdea ?

La nimic bun. Deznădejdea este, de fapt, necredința în Dumnezeu. Ea ne depărtează de El, ne întristează, ne face magnet pentru păcate și patimi, ne ruginește și ne secătuiește sufletul. Depărtează Doamne de la noi deznădejdea …

Cum lucrăm cu fricile ?

Simplu, citim Evanghelia.

Care sunt nevoile sufletului nostru ?

Nevoile sunt multe, dar cea mai importantă este nevoia de Hristos, cu care ne putem împărtăși prin cuvântul Evangheliei și Potir.

Care sunt modelele dvs în viață ?

Pentru mine, ca preot și monah, prim model este Hristos. Mă stărui a-l avea prieten, cu toate că-L dezamăgesc des. Modele îmi mai servesc diferiți sfinți la care am evlavie: Sf. Ioan Teologul, Sf. Nicolae, Sf. Trei Ierarhi, Sf. Cuv. Paisie de la Neamț, Sfinții de la Optina, Cuviosul Iov de Poceaev ș.a.

Desigur, am prieteni împreună-slujitori de la care învăț multe, dar și oameni de tot felul care îi văd inteligenți îmi pot servi modele într-un anumit moment din viață. Însă, cel mai mult mă fascinează copii, cu sinceritatea și curăția lor.

Există ceva care ați fi vrut să înțelegeți mai devreme în viață ?

Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat destulă înțelepciune pentru a înțelege lucrurile și cred că le-a lucrat El atât de bine și le mai lucrează, încât să le pricep toate la vremea lor. Totuși aș vrea să înțeleg mai devreme până unde ajunge dragostea lui Dumnezeu.

Vă amintiți o istorie, o poveste de când erați copil, din care ați învățat ceva valoros pentru restul vieții ?

Am crescut la țară, cu încă doi frați, unul mai mare, altul mai mic și desigur făceam multe năzbâtii. Pedeapsa pentru mine de la mama era să stau cu mâinile în sus. Acum când ridic mâinile cu rugăciune în fața altarului : „ pentru păcatele mele și cele cu neștiință ale poporului”,  se face o conexiune cu copilăria. Mai obișnuiesc a glumi cu acest lucru, încât zic că de mic știam că voi fi preot, căci numai el stă cu ambele mâini ridicate în timpul slujbei.

O altă istorioară, este atunci când pe la vârsta de 4 ani am căzut într-un butoi cu must, căci era toamnă și până a mă scoate am tot băut din roada viței. Acest moment s-a întipărit în minte. Acum când zic la Liturghie cuvintele lui Hristos: Beți dintru acesta toți… Atunci când mă împărtășesc din Potir, sau botez pe careva, îmi mai vine în minte prima afundare cu împărtășire.

Care este cea mai mare putere a unui om ?

După mine, este puterea de a iubi necondiționat.

Cum ne învață Dumnezeu să ne iubim aproapele ?

Ca pe noi înșine, nefățarnic, silindu-ne acolo unde vedem că avem restanțe. E ușor atunci când începi a vedea în fiecare om chipul lui Dumnezeu în el.

Cum era, părintele Iov, copil ?

Ca copiii, când mai cuminți când mai obraznici. În general bine educat, responsabil, cu cei 7 ani de acasă, lucru pentru care le mulțumesc părinților. Mai țin minte când am trecut de la copilărie la adolescență. Era înainte de Învierea Domnului, cred că în anul 1989. Am mers cu clasa să ajutăm a face curat în curtea bisericii. Eu, fiind mai înalt, am fost ales să ajut la curățenie în sfântul altar și de atunci, slujesc la altarul Domnului, făcând curat în sufletul meu.

De ce au nevoie oamenii cu adevărat ?

De a trăi în fericire cu Dumnezeu și aproapele.

Desigur, cum fără de opinia despre pandemie, credeți că această criză ne-a fost dată ca să înțelegem ceva ?

Eu cred că nimic nu se face fără știrea lui Dumnezeu. Omul înțelept din toate trage foloase. Eu cred că e un moment în care avem posibilitatea să ne restartăm. E momentul când se vede cât de mult ne temem de moarte și nu credem în Înviere.

Cum vă petreceți timpul în perioada carantinei ?

Ca de obicei. Noi, monahii, în mănăstiri, cam toată vremea suntem într-o carantină, destul de izolați.  Slujim, ne rugăm, facem ascultările, citim, comunicăm cu credincioșii care la moment nu au posibilitatea de a veni la mănăstire, îi mai încurajam și întărim în credință. Într-un fel, ne bucurăm de liniște.

Ce ne puteți spune despre vremurile grele prin care trecem ?

Nu știu dacă vremurile sunt grele, mai degrabă noi grei de cap, încât nu punem în slujba Domnului o sumedenie de oportunități care le oferă vremurile noastre.

Recomandați-ne rugăciuni/cărți/ filme pentru această perioadă.

Din rugăciuni e bine pentru perioada postului a citi din Psaltire. Pentru cei ce nu au citit niciodată Evanghelia, începeți cu asta, după mai vedeți ce cărți bune vă cad sub mână din care vă folosiți. Ce ține de filme, sunt multe bune, fiecare după preferință, doar că citiți mai întâi comentariile, să nu pierdeți timpul la un film care nu se merită.

Care ar fi Decalogul dvs ?

Nu m-am gândit la un decalog al meu, dacă tot este Decalogul dat lui Moise. După ce îl îndeplinesc pe acesta mă gândesc mai departe.

Ce mai stă pe raftul părintelui Iov: lecturi, manuscrise, schițe, idei, planuri ?

Ultimii anii mai tot timpul liber l-a luat pregătirea tezei de doctorat: Impactul monahismului asupra vieții spiritual-morale a societății ruse de la începutul secolului XIX până în prezent. Mănăstirea Optina.

Cum ne apărăm sufletul?

Prin urmarea și ascultarea de Hristos. Altă cale nu cunosc.

Lăsați-ne aici un gând bun, părinte.

Gândul meu pentru toți este acela care îl am și pentru mine, de fapt o rugăciune: Doamne ajută-ne să nu cădem în fățărnicie, să nu fim superficiali și să răspundem dragostei Tale. Amin.

sursa https://aureliaobrejablog.com/


Articole postate de același autor
966

O zi alături de cei mai triști ca noi

În satul Nihoreni , r-nul Rîșcani se află azilul pentru bătrîni ,, Andrei Colibaba”, care găzduiește 38 de oameni în etate sau cu dizabilități. Tradițional aceste persoane sunt vizitate de către preotul paroh al Bisericii ,, Nașterea Maicii Domnului” s. Nihoreni, iar deja de mai mulți ani s-a format obiceiul ca în Posturile Nașterii Domnului […]



Urmăriți-ne pe Facebook!