Orice păcat aduce nefericire atât pentru noi înșine, cât și pentru cei din jur

465

Orice păcat aduce nefericire atât pentru noi înșine, cât și pentru cei din jur. Păcatul este început al despărțirii și al diviziunii, introduce senzația de respingere între noi și alți oameni. Păcatul care nu este dezrădăcinat stă ca o greutate pe inimă și îi îndepărtează pe oameni unii de alții.

Orice biruință asupra păcatului este o recucerire a propriei noastre persoane și a altor oameni pentru viața în bună-înțelegere a tuturor. Prin învingerea păcatului, are o loc o deschidere spre apropierea dintre oameni în virtutea naturii noastre comune: biruind păcatul în sine însuși, omul îl ajută pe semenul său, chiar și fără dorința conștientă a acestuia, să-și descopere trăsăturile luminoase ale sufletului, îl atrage pe acesta spre bine, la prima vedere – într-un mod întâmplător.

Biruind păcatul în sine însuși și readucând la viață trăsăturile bune ale sufletului său, omul descoperă comoara duhovnicească și în semenul său, îl ajută pe celălalt să descopere ceea ce încă nu poate întrezări înăuntrul său. Binele rezonează în cercul acelor oameni care îl au, dar nu îl văd încă. Atâta timp cât păcatul îl stăpânește pe om, omul se teme, într-un fel, de omul de lângă el, însă prin biruirea păcatului dinăuntrul său, omul îl molipsește de bine și pe semenul său, și pe ceilalți oameni din anturajul lor.

Este foarte important să observăm și să ne pătrundem de această idee, pentru că în starea în care ne aflăm de obicei, înăuntrul nostru predomină un simțământ pesimist și ne pare că păcatul stăpânește lumea. Un astfel de pesimism ne reține de la lupta cu păcatul și ne face pasivi în această luptă. În urma cunoașterii superficiale a omului din fața noastră nu vedem și nici nu putem întrezări tezaurului de bine pe care îl deține acel om. Însă celui care biruie păcatul înăuntrul său i se deschid ochii asupra binelui, a acelor trăsături bune dinăuntrul celuilalt om, asupra comorilor sale duhovnicești. Când un om păcătos îl va vedea pe semenul său făcând bine, va dobândi înăuntrul său putere pentru nevoință creștinească.

sursa http://lib.pravmir.ru/library/readbook/390

traducere şi adaptare Adelina Benea


Articole Asemănătoare
646

Noi ce alegem – Gânduri la duminica a 5-a după Rusalii

Domnul nostru Iisus Hristos a venit în lume ca să ne aducă eliberarea  – eliberarea de sub puterea păcatului asupra ființei noastre umane, de sub puterea răului din sufletele noastre. Dar Dumnezeu ne vrea împreună lucrători în această misiune, astfel având deplină libertate, avem mereu posibilitatea de a alege între viata cu Dumnezeu, și eliberarea […]

Articole postate de același autor
6738

„Vei trăi și vei vedea ce însemnătate mare a avut măicuța ta”

Dacă ai ști ce-nseamnă mama, zic așa, în gândul meu, N-ai striga în fața mamei, să-ntristezi pe Dumnezeu.  Dacă ai ști ce-nseamnă mama și însemnătatea ei A-i iubi-o făr’ de seamăn; n-ai urma pe cei mișei. Dacă ai ști ce-nseamnă mama, sufletul i l-ai simți, I-ai vorbi cu voce blândă, iară gândul i l-ai ști. […]