Omul dacă area nădejde, dobândeşte iertare cât zice Psalmul 50

Eu cred că fiecare om se poate vindeca de patima lui, dacă va înţelege că atâta vreme cât mai trăim în această viaţă, este vreme de luptă. Să nu ne uităm la păcat ca la ceva în sine, ci ca la nimic. Să ştii că nu este un păcat mai spurcat ca altul – toate sunt spurcate. Diavolul desenează păcatele trupeşti ca fiind cele mai ruşinoase, dar nu e aşa. Câţi suferă de iubire de avere şi de stăpânire şi nu deznădăjduiesc? Dar acesta este un păcat foarte urât. Nu suferă pentru ele pentru că nu şi le văd ca fiind păcate.

Eu cred că omul, dacă va avea nădejde, dobândeşte iertare în timpul cât zice Psalmul 50 de la un capăt la altul. Sunt o mulţime de psalmi pe care David îi începe ca păcătos, dar îi termină ca sfânt. Aşa să ne rugăm şi noi, că aceşti psalmi s-au lăsat şi nouă, ca mărturie pentru iubirea lui Dumnezeu.

Din Ieromonah Savatie Baştovoi, Dragostea care ne sminteşte, Editura Marineasa, Timişoara, 2003, p. 147-148

Căderea în păcat se poate face prin îngăduinţa lui Dumnezeu?

Părinte, căderea într-un păcat se poate face şi prin îngăduinţa lui Dumnezeu? Nu, este greu să spunem că Dumnezeu îngăduie să păcătuim. Dumnezeu niciodată nu îngăduie să păcătuim. Noi facem îngăduinţe, iar apoi vine diavolul şi ne ispiteşte. Când, de pildă, mă mândresc, atunci alung harul dumnezeiesc, pleacă îngerul meu păzitor, vine celălalt, îngerul căzut, diavolul, […]

Mai presus de toate, să ne străduim să ne păzim şi să ne păstrăm mintea curată

Din fericire, au început totuşi să apară semne ale unor încercări de întoarcere la învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, şi prin aceasta înţeleg încercări de a trăi viaţa Părinţilor – viaţa isihastă. Nemulţumiţi de „priorităţile” vieţii contemporane, dezamăgiţi de lupta, agitaţia şi neliniştea provocate de atingerea unor ţeluri lumeşti care nu duc nicăieri, din ce în ce […]