O minune cu Sfânta Icoană a Mântuitorului

998

Am să vă spun o istorioară, ca să vedeţi că taina Crucii s-a mai repetat uneori şi în chip văzut. Iată ce s-a întâmplat.

Într-o casă oarecare bolea un biet creştin sărac şi era aproape de moarte. Neavând cui să vândă casa, a lăsat-o cu chirie unui evreu pentru un timp, spunându-i:

– Uite, rămâi în casa mea, că eu acum mor şi la urmă va rămâne la nişte nepoţi ai mei.

Când a murit creştinul acela, a rămas în casa aceea o icoană a Mântuitorului Iisus Hristos. Evreul acela, nefiind cu ură către creştini, a lăsat icoana pe perete şi îşi vedea de treburile lui. Dar a venit într-o zi la dânsul alt evreu şi i-a zis:

– Cum stai tu, măi, cu icoana în casă? Uite icoana lui Hristos! Iar el a răspuns:

– Aşa am găsit casa când am venit şi n-am îndrăznit să iau icoana de la locul ei, că am auzit că acesta-i lucru sfânt. Este Hristos!

Însă evreul acela, fiind rău şi necredincios, a cerut icoana, şi nu s-a lăsat până ce nu i-a dato. Şi a luat icoana Mântuitorului de acolo, a dus-o la el acasă, departe, a chemat şi pe alţii şi le-a zis:

– Să facem şi noi cu icoana lui Hristos, cum au făcut părinţii noştri! Şi au pus icoana pe un stâlp şi au răstignit-o cu cuie. Unde erau mâinile Mântuitorului pictate au bătut cuie şi după ce au pus sfânta icoană acolo au început a o lovi în faţă, bătându-şi joc de ea. Unii Îl scuipau, alţii strigau: Hoo, coboară-Te de pe cruce! Şi în fel şi chip ziceau. După cum au făcut părinţii lor, aşa au făcut şi icoanei Mântuitorului, ca să facă măcar simbolic din ceea ce au făcut părinţii lor, să le urmeze răutatea. Iar unul din ei a zis:

– Eu am auzit că unul L-a împuns cu suliţa în coastă! Şi în batjocură, cum râdeau ei acolo, au luat o suliţă şi au împuns icoana. Dar deodată, când au împuns-o, a început să curgă sânge mult, încât i-au cuprins spaima pe toţi, şi au fugit la şcoala lor şi au spus rabinului:

– Iată ce am făcut noi! Am răstignit icoana lui Iisus Hristos şi, când am împuns-o, a curs sânge! Şi a venit învăţătorul lor, rabinul, şi a văzut adevărul. Apoi a zis:

– Vedeţi? Acum s-a stabilit mai tare şi mai clar decât toate că părinţii noştri au fost ucigători de Dumnezeu Cel Viu şi de Omul Iisus Hristos! Deci, dacă a curs sânge din icoana aceasta uscată de lemn, suntem toţi vinovaţi de sângele Lui şi trebuie să ne botezăm!

Şi ducându-se la şcoală cu icoana însângerată, s-au botezat toţi aceia, toată şcoala lor, şi mult popor evreiesc a trecut la dreapta credinţă, văzând sângele lui Hristos curgând din Preasfântul Său Trup zugrăvit pe icoană, după atâtea sute de ani de la răstignirea Sa pe Golgota.

„Ne vorbește Părintele Cleopa” Volumul 9, p. 47-49

rastignirea


Articole Asemănătoare
320

Tot păcatul se cheamă cădere…

De ce se cheamă păcatul cădere? Căci se zice: a căzut cineva în păcatul curviei, sau a căzut cineva în mândrie, sau în lăcomie, sau în beţie sau în iubire de argint, sau în ură. Tot păcatul se cheamă cădere. De ce? Pentru că păcatele ne trag în jos de la Dumnezeu, ne coboară de la […]

Articole postate de același autor
1395

Fericiţi cei care se văd pe ei înşişi păcătoşi, căci pentru aceştia a venit Hristos!

Dumnezeu ne-a creat cu multă iubire. Trebuie să ne considerăm o viaţă întreagă păcătoşi, chiar dacă am făcut tot posibilul să nu păcătuim? – Da, nu e problema de păcătoşi, v-am spus, muritori, netrebnici, fapt care este foarte adevărat. Dumnezeu vrea să fim realişti şi să privim lucrurile în faţă. Vederea propriilor păcate este izvor […]