Pocăinţa începe în momentul în care îţi dai seama că nu eşti mai bun decât vameşul

1812

– Pocăinţa cum se începe, părinte?

– În momentul în care îţi dai seama că nu eşti mai bun decât vameşul. Dacă fariseul n-ar fi spus nebunia aceasta: „Mulţumescu-ţi Ţie, Doamne, că nu-s ca acesta”, poate că s-ar fi mântuit şi el. Dar, când s-a comparat că-i mai bun – „Mulţumesc, Doamne, că nu-s ca vameşul” – a mers în fundul iadului. Deci, pocăinţa în care-ţi dai seama că nu eşti mai bun ca altul, ci dimpotrivă. Pentru că, atunci când te împărtăşeşti, ce spui: „Dintre păcătoşi, cel dintâi sunt eu”.

Părintele Adrian Făgeţeanu, Viaţa mea. Mărturia mea, Editura Areopag, București, 2011, p. 65

 


Articole Asemănătoare
853

Cum dobândim pacea?

– Părinte, cum dobândim pacea? Războiul nevăzut cum îl înfruntăm mai bine? – În primul rând, să nu-i judecăm pe alţii, să nu ne comparăm cu alţii, pentru că rugăciunea fariseului: „Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne, că nu-s ca acest vameş” e rugăciune de mândrie, de dispreţ, şi Dumnezeu n-a acceptat-o şi a ajuns în fundul iadului […]

Articole postate de același autor
2387

Nimeni nu e vrednic, dar toţi suntem chemaţi să ne învrednicim

Se poate vorbi că există la un moment dat vrednicia de a merge în mănăstire? Când suntem pregătiţi? Să nu vă închipuiţi că la mănăstire merg oameni vrednici! Sau că în lume rămân cei nevrednici. Nimeni nu e vrednic de nimic! De aceea, noi când ne rugăm zicem: „învredniceşte-mă, Doamne”. De obicei la mănăstire ne […]