„Nu caut, aștept. Asta nu înseamnă că mă cred vreo prințesă arogantă…”

3480

“Wow, ești singură? De ce nu-ți cauți pe cineva? Oh, cu siguranță ți-e greu să găsești pe cineva potrivit ție, nu-i așa?”

Nu, nu-mi găsesc. Știi de ce? Fiindcă nu caut. Nu pentru că nu-mi doresc să-l întâlnesc pe cel cu care îmi voi petrece restul vieții, ci pentru că aleg să nu îl caut. Nu intru pe aplicații menite să-mi găsească perechea, nu merg în cluburi pentru a agăța tipi, nu văd în orice băiat pe care îl întâlnesc un potențial iubit. Nu mă joc cu inima mea și nu sar din întâlnire în întâlnire pentru a încerca, a experimenta, a vedea cu cine îmi iese.

Nu te judec dacă procedezi în felul acesta, poate că din când în când metoda chiar funcționează și duce la ceva bun. Fiecare este liber să aleagă și primește după măsura în care cere. Nici nu mă consider mai cu moț decât ceilalți deoarece aleg diferit.

Nu caut, aștept. Asta nu înseamnă că mă cred vreo prințesă arogantă, că sunt inabordabilă, că refuz să socialez și că mă închid între patru pereți, așteptând ca viitorul soț să-mi cadă din cer, la propriu. Sau să mă trezesc cu el la ușă, pe calul alb. Nici vorbă! Aștept, și nu e nici pe departe cea mai ușoară alegere, așa cum pare în ochii unora, dar e singura pe care inima mea o dorește. De ce aștept? Pentru că mi-am încredințat stiloul poveștii mele în mâna lui Dumnezeu. Mă cunoște mai bine decât oricine, știe ce dorințe și visuri sunt în sufletul meu, știe cu ce fel de om mi-aș petrece restul vieții. Pentru că vreau o iubire pură, ce depășește orice obstacol, ce rămâne în picioare atunci când are motive să cadă. O iubire care nu mă părăsește în momentele cele mai grele, care e prezentă indiferent de circumstanțe. O iubire pentru o viață întreagă. O iubire din Dumnezeu.

Pentru că îmi doresc ca promisiunea făcută în fața altarului să nu se rupă după câțiva ani de căsnicie. Pentru că îmi doresc ca viitorii mei copii să crească cu ambii părinți și prin iubirea lor să vadă că Dumnezeu există. Pentru că nu vreau un mariaj în care să pretind că sunt fericită. Vreau să fiu cu adevărat. Pentru că vreau să împart tot ceea ce sunt și tot ceea ce am cu un singur om.

Nu cred în relații perfecte sau în oameni perfecți…ci doar în iubire. Iubirea – magie.

Și da, nici nu încape îndoială că ceea ce vreau eu este greu de găsit. Tocmai de aceea, mi-am înălțat visul către Cer…fiindcă acolo este locul în care totul este cu putință.

Ioana Sirghei


Articole Asemănătoare
14782

Rabzi până la sfârşitul vieţii sau e îngăduită despărţirea?

– Dacă până la căsătorie soţul se poartă deosebit, sau prefăcut, apoi este plin de mândrie că te-a cucerit şi se poartă urât, ciudat, cu apucături, că trebuie să-i rabzi, ce faci? Rabzi până la sfârşitul vieţii sau e îngăduită despărţirea? E îngăduită despărţirea în cazuri din acestea? – Ştiţi cum zic Sfânta Biserică şi […]

Articole postate de același autor
5180

Cineva care nu merge la biserică, să știe că nu crede în Dumnezeu!

„La mine vin oameni și zic că „măi părinte, eu cred în Dumnezeu”. Minți! Că nu crezi. Dacă ai crede ai duce viață de credincios. Zice că: „cred în Dumnezeu dar la biserică nu merg”. Nu se poate! Cineva care nu merge la biserică, să știe că nu crede în Dumnezeu … sau credința lui […]



Urmăriți-ne pe Facebook!