„Maica lui Dumnezeu, scapă-mă din necaz! Dă-le tu de mâncare acestor lucrători!”

283

In cel de-al şaptelea an de ucenicie în Mănăstirea înălţării, stareţa a împuternicit-o pe Măria să supravegheze pregătirea mesei pentru lucrătorii care adunau fân la gospodăria mănăstirii. Maicile mai vârstnice care avuseseră mai înainte această sarcină s-au supărat pe Măria. Cum o fată tânără să le-o ia lor înainte? S-au hotărât aşadar s-o înveţe minte şi s-o facă de râs în faţa stareţei şi a întregii mănăstiri.

Intr-o bună zi, nu au înştiinţat-o pe Măria că a doua zi aveau să sosească o mulţime de lucrători cărora va trebui să li se dea să mănânce. Fără să bănuiască ce i se pregăteşte, Măria a făcut dimineaţă mâncarea, cu rugăciunea pe buze.

Maicile vârstnice, care-i purtau pică Măriei pentru că fusese mai bine văzută decât ele, cârteau zicând ba că mâncarea e rea, ba că nu e destulă, ba că au să se facă toate de râs din pricina Măriei.

A sosit ceasul prânzului. Călugăriţele au venit la Măria şi i-au spus: 

- Sunt mai bine de o sută cincizeci, două sute de lucrători. Ai ce să le dai de mâncare, drăguţă?

„Am ieşit în fugă din bucătărie, povesteşte maica Rahila, m-am dus la căpiţa de fân şi acolo m-am prăbuşit în genunchi, întinzându-mi braţele către cer şi spunând: «Maica lui Dumnezeu, scapă-mă din necaz! Dă-le tu de mâncare acestor lucrători! Eu n-am ştiut nimic, nici n-am vrut să am vreo întâietate. Am venit aici de ascultare.» Mă rugam fierbinte, şi lacrimile îmi şiroiau pe obraz."

Rugăciunea a îmbărbătat-o şi a liniştit-o pe Măria. S-a întors în bucătărie, a scos din cuptor oala cu ciorbă, a făcut asupra ei semnul crucii şi a început să pună în blide; surorile duceau la masă. Iar borşul nu numai că a ajuns la toţi lucrătorii, ci a rămas din destul şi pentru obşte. Şi casa a ajuns, şi tăieţeii. Muncitorii au plecat sătui. Au venit la bucătărie, au mulţumit tinerei bucătărese şi au spus că nici n-au mai mâncat acolo aşa bucate gustoase. In urma lor Măria a mai hrănit încă cincisprezece maici care n-au vrut să stea la masă, zicând că nu vor să mănânce rămăşiţe. Dar în oală mai era destulă mâncare! Pâine a rămas mai multă decât se copsese. Iar la început, toată ciorba fusese chibzuită cam pentru 25 de oameni! S-a dus înapoi la mănăstire mai multă pâine decât fusese adusă pentru ziua de muncă la fân.

Vestea despre această minune s-a răspândit repede în mănăstire şi dincolo de zidurile ei. Oamenii o slăveau pe Măria şi cântau în cinstea ei.

Vorbeau despre ea, veneau să-i ceară să se roage pentru dânşii. Toate acestea înspăimântau inima curată şi smerită a tinerei ucenice. Ca să scape de lauda lumii şi totodată să poată săvârşi mai multă nevoinţă, s-a hotărât să plece într-ascuns din mănăstirea unde vieţuise vreme de şapte ani.

Din Arhim. Serghei Lebedev, "Bucătăria cu îngeri. Stareța Rahila, văzătoarea cu duhul", Traducere din limba engleză: Anca Sârbulescu Ed. Sophia 2016

 

 


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole Asemănătoare
748

În ziua sărbătoririi Acoperământului Maicii Domnului creştinii din Chişinău sărbătoresc hramul oraşului

Potrivit tradiţiei creştine, fiecare biserică nou construită prin sfinţire primeşte un nume al unui sfânt sau al unui eveniment important din istoria mântuirii neamului omenesc. Acel sfânt devine patronul spiritual al lăcaşului sfânt şi totodată al localităţii date. Astfel, sărbătoarea creştinească, numele căreia îl poartă biserica dintr-o localitate, este şi sărbătoarea creş­tinilor băştinaşi, sau cum […]

Articole postate de același autor
4207

Copii orfani în grija bisericii

Cu binecuvintrea Preasfinţitului PETRU, Episcop de Ungheni şi Nisporeni, pe data de 11 august s-a întreprins un pelerinaj la 4 mănăstiri: Hîncu, Căpriana, Condriţa şi Suruceni, pentru copii orfani de la Scoala-internat din Cărpineni, copii de la Plasamentul temporar pentru copii în situaţii de risc ,,Brînduşa” din or. Hînceşti şi femeile de la centru-social-maternal pentru […]