Noi zicem că avem iubire. Dar ce este iubirea? După ce se cunoaşte ea? Apostolul Pavel spune că „dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă". Fericirea oamenilor stă în dragostea adevărată. Dragostea este cea mai mare dintre virtuţi. Dar şi mai important este să înveţi cum să iubeşti. Fără jertfă în numele lui Dumnezeu, nu se poate ajunge nici pe culmile duhovniceşti, nici la dragoste.
Dumnezeu are nevoie de inima noastră şi de faptele noastre cele bune. „Tot binele pe care îl faceţi unui om, Mie Mi-l faceţi", spune Mântuitorul.
***
Iubirea e mai presus de rânduieli şi de legi.
Iubirea îmblânzeşte până şi cea mai crudă fiară.
***
Dacă pentru a-l salva pe aproapele tău care boleşte eşti gata să te duci noaptea în adânc de pădure, fără teamă de primejdii, ca să-i aduci leacul de care are nevoie, atunci cu adevărat iubeşti pe aproapele tău.
***
Cum ar putea sufletul omului să fie liniştit când aproapele său se află în primejdie? Dacă este cineva din casă bolnav şi nu e cine să-l îngrijească, mai bine să nu te duci la biserică şi să stai cu el, şi aşa să-ţi arăţi iubirea de aproapele.
Cel care se străduieşte să facă o faptă bună pentru aproapele, pentru sufletul său se străduieşte, ca să-l mântuie.
***
De le aveţi pe toate, dar nu şi iubire, să ştiţi că nimic nu aveţi.
***
Dacă mustri pe cineva, mustră-l cu iubire.
***
Un singur om de urâţi, pe Hristos îl urâţi în chipul aceluia, şi atunci sunteţi departe de împărăţia cerească.
***
Iubiţi-vă unii pe alţii! Prin iubire vom fi mântuiţi. Noi suntem martorii sorocului vremii. Voi o să-l vedeţi pe Antihrist. Domnul şi Dumnezeul nostru ne-a poruncit să iubim pe Dumnezeu în aproapele nostru; cine se va ţine bine până la sfârşit, se va mântui.
***
Să vă purtaţi frumos cu aproapele! Să ajuţi un om la nevoie cere o anume înţelepciune, şi aceasta este un dar de la Dumnezeu şi o jertfă adusă lui Dumnezeu.
***
Nu puteţi cere nimic de la un om dacă voi înşivă nu-i daţi niciodată nimic.
Iubiţi pe toată lumea. Iar dacă nu puteţi, măcar bunăvoinţă să aveţi faţă de toţi.
Cine caută să-şi mântuiască sufletul şi vine în ajutorul semenului cu vorba sau cu fapta, împlineşte poruncile lui Dumnezeu.
Dacă aproapele este în nevoie, ajutaţi-l, mângâiaţi-l, rugaţi-vă pentru el cu zdrobire de inimă, şi Domnul va auzi rugăciunile voastre şi-l va ierta şi-l va milui. Pentru aceasta am fost creaţi, ca să împărţim şi altora din ale noastre pe cât ne stă în putinţă.
din: Jean-Claude Larchet, Sfântul Gavriil Ivireanul cel nebun pentru Hristos, Editura Sophia, 2016
