Iubirea care iartă

729

Până atunci erau o familie fericită. Kostas şi Froso trăiau bine şi dobândiseră şi un băieţel, Dimitris.

Însă…, la serviciul lui Kostas venise o nouă funcţionară. Biroul ei se afla în aceeaşi încăpere cu al lui. La început nu părea nimic primejdios. Dar, mai târziu, lucrurile s-au schimbat. Kostas a devenit nervos, distrat. Froso a observat imediat schimbarea bărbatului său. Nu i-a spus însă nimic. Ştia ce caracter are. Ar fi înrăutăţit situaţia.

Până ce într-o zi a plecat din casa lui, lăsându-şi soţia şi copiii.

Froso nu voia să ajungă la tribunal. S-a luptat cu inima curată pentru a depăşi drama în care se afla.

S-au scurs zece ani. Dimitris devenise un voinic de 19 ani. Funcţionar la o bancă, câştiga atât cât trebuia ca să trăiască amândoi.

În anii aceştia, tatăl, fiind părăsit de femeia aceea rea, singur, izgonit de la serviciu, a fost nevoit să trăiască în lipsuri şi izolare. Într-o zi s-a îmbolnăvit grav. I-au paralizat mâna şi piciorul drept. Locuia într-un subsol şi nu avea pe nimeni să-l îngrijească. Lacrimi fierbinţi îi udau perna.

Dimitris a aflat despre situaţia tatălui său. L-a durut. Orice a făcut, era tatăl lui. I-a spus mamei sale. Şi într-o după-amiază a luat o maşină şi s-a dus în camera tatălui său. Mizerie şi sărăcie…

– Tată, ridică-te! Te voi lua acasă la noi. Inima mea nu îndură să te vadă aşa.

Kostas a început să plângă. Nu a putut spune nimic altceva, decât: „Iartă-mă, copilul meu!“.

Şi l-a transportat acasă…

Era Vinerea Mare! În ziua aceea Dumnezeu Se răstignise din iubire… Din iubirea care iartă.

Extras din Danion Vasile, Mângâiere pentru bolnavi, Editura Egumeniţa, Galaţi 2004


Articole Asemănătoare
1040

Dacă iubeşti, trebuie să poţi avea răbdare

Mintea fiecăruia dintre noi se blochează câteodată şi, adesea, ne tulburăm pentru că nu reuşim să găsim o soluţie când suntem în încurcătură. Aceasta, însă, şi alte complicaţii au nevoie de multă reflecţie interioară înainte de a fi exprimate în cuvinte. Orice intervenţie din partea celuilalt în această frământare interioară, cu întrebări insistente ca: „Spune-mi […]

Articole postate de același autor
390

A demarat campania „Biserica şi spitalul – două spaţii complementare sănătăţii fiinţei umane”

„Biserica şi spitalul – două spaţii complementare sănătăţii fiinţei umane”, este campania inițiată recent de către colaboratorii Sectorului Sinodal Activitate Spirituală în Instituțiile Medicale. Biserica şi spitalul sunt două spaţii complementare sănătăţii fiinţei umane. Poruncile lui Hristos pornesc de la existenţa bolii omului şi ţintesc spre tămăduirea lui. Spitalul este spaţiul cel mai propice de […]