Intrăm intr-un An Nou bisericesc

174

Când am anunțat credincioșii că Anul Nou bisericesc nu începe nici iarna la Revelion, nici primăvara la Paști, ci de la 1/14 septembrie, au rămas cumva nedumeriți. Mai nimeni nu știe, nici n-a auzit de așa-zisul indiction (numerotarea anilor din timpul romanilor).

Conform tradiţiei iudaice, tocmai în această perioadă începe Dumnezeu lucrarea de creare a lumii. Tot la această dată, Mântuitorul pornește activitatea Sa de propovăduire a Evangheliei.

În această lună, scăzând apele potopului, corabia lui Noe s-a oprit pe Muntele Ararat. Apoi, Sfântul prooroc Moise s-a coborât a doua oară din munte, aducând Tablele cele noi, care aveau în ele scrisă Legea Domnului. În această lună a început a se zidi cortul Domnului în cetele israeliţilor. În această lună arhiereul cel mare intra singur, o dată pe an, în cortul ce se numea Sfânta Sfintelor ca să aducă jertfă sângeroasă pentru sine şi pentru neştiinţele poporului.

În această lună, poporul lui Dumnezeu se curăţa de păcatele făcute în anul întreg, smerindu-şi, cu post, sufletele înaintea lui Dumnezeu şi aducând ardere de tot Domnului. Din această lună începeau a se număra anii poruncilor Legii Vechi.

De această dată este legată și istoria mântuirii, pe parcursul unui an bisericesc rezumânduse lucrarea de mântuire de la creaţie şi până la sfârşitul lumii. Astfel, cu toții ar trebui să trăim un timp al aşteptării celei de-a Doua Veniri a Mântuitorului, marea întâlnire cu Dumnezeu.

Deși omul trăiește într-un spațiu și timp, va veni ceasul când se va duce în veșnicie. Or, de această plecare ne gătește Biserica, pregustând din cele sfinte și dumnezeiești prin trăirea întro dimensiune spațio-temporală sacră, care este un „prezent continuu” al Împărăției lui Dumnezeu.

Anul Nou bisericesc realizează prelungirea Întrupării şi a vieţii Mântuitorului, iar decizia de a fi pus la un început de toamnă au luat-o Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic din Niceea (325). Astfel, indictionul lui Hristos devin poruncile Sale sfinte pe care suntem datori să le păzim şi să le împlinim: „Ca voi să umblaţi cu vrednicie întru Domnul, plăcuţi Lui în toate, aducând roadă în orice lucru bun şi sporind în cunoaşterea lui Dumnezeu." (Coloseni 1, 10)

Acest început de an e într-o logică firească cu praznicele împărătești, care încep la 8/21 septembrie cu Nașterea Maicii Domnului, cea prin care vine Mântuitorul lumii, și încheie la 15/28 august prin Adormirea Preacuratei Născătoare de Dumnezeu.

Anul bisericesc, după modul cum este structurat azi, este compus din trei perioade liturgice, ale căror poziţie în cadrul anului civil este reglementată de sărbătoarea Paștilor, misterul pascal fiind cel care dă greutate și centrează întregul an liturgic.

Cele trei perioade liturgice reflectă întreita activitate a Mântuitorului pe pământ: învăţătorească, arhierească şi împărătească. Totodată, toamna se adună roadele și se fac pregătiri pentru un nou an agricol. Odată cu semănatul pământului şi cuvântul lui Dumnezeu urmează a fi pus în pământul cel bun al sufletelor credincioșilor.

Deci Biserica prăznuieşte acest indiction creştin în locul celui vechi al păgânilor, dezbrăcându-se de omul cel vechi cu faptele lui şi îmbrăcându-se în cel nou, după chipul Celui ce l-a zidit. De aceea prăznuim Anul Nou aşa cum ne sfătuieşte Apostolul ca: „Întru înnoirea vieţii să umblăm”, adică să slujim lui Dumnezeu întru înnoirea Duhului.

„A toată făptura Ziditorule, Cel Ce timpurile şi anii ai pus întru puterea Ta, binecuvintează cununa anului bunătăţii Tale, Doamne, păzind în pace poporul şi ţara aceasta, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ne mântuieşte pe noi.” (Troparul la început de An bisericesc).

Ni se dă o nouă perioadă pentru rugăciune și pocăință, ni se dă răgaz să revenim la normalitate, să trăim cu mai multă intensitate zilele vieții noastre. Iar la un început de Nou An bisericesc să rostim rugăciunea cuvenită:

„Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Izvorul vieții și al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută și nevăzută, Care ai pus vremile și anii întru a Ta stăpânire și îndreptezi toate cu iconomia Ta cea cerească și întru tot bună, mulțumim Ție pentru îndurările minunate pe care leai făcut asupra noastră în toată vremea trecută a vieții noastre și Te rugăm, întru tot Îndurate Doamne: binecuvântează cununa anului ce a sosit cu bunătatea Ta și păzește pe binecredincioșii creștini români de pretutindeni, pe păstorii și învățătorii noștri; înmulțește zilele vieții noastre întru sănătate deplină sufletească și trupească și ne dăruiește sporire în toate faptele cele bune. Dăruiește de sus bunătățile Tale întregului Tău popor: sănătate și mântuire și întru toate bună sporire. Sfântă Biserica Ta, țara noastră cu toate orașele și satele, izbăvește-le de toată reaua întâmplare, dăruindu-ne tuturor pace fără de tulburare. Răzvrătirile eresurilor strică-le cu puterea Ta, iar pe noi întărește-ne, Doamne, întru iubirea Cea către Tine și întreolaltă, ca să ne învrednicim cu inimă curată totdeauna a aduce mulțumire Ție, Părintelui Celui fără de început și Unuia Născut Fiului Tău și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, Dumnezeului Celui slăvit întru o ființă, și a cânta preasfântului Tău nume: Slavă Ție, Dumnezeului și Binefăcătorului nostru, în vecii vecilor! Amin”.

Pr. Octavian MOȘIN


Articolul Precedent
Articole postate de același autor
484

Arhitectul Eugen Bâzgu – o mare pierdere pentru spaţiul basarabean

Probabil că cel mai reprezentativ arhitect din mediul bisericesc în ultimele două decenii a fost Eugen Bâzgu. S-a îngrijit de monumentele istorice, în special de bisericile de lemn, pe care le-a studiat, unele din ele le-a renovat şi s-a consacrat Muzeului Satului. A fost pasionat de arhitectura ecleziastică rupestră din valea fluviului Nistru, a proiectat […]