Dumnezeu a rânduit doi îngeri poştaşi. Unul dintre ei se odihnea mereu pe un nor, iar celălat era mereu în mişcare între Pămînt şi Dumnezeu. Odată îngerul care şedea fără treabă îl întrebă pe cel ce se afla veşnic în zbor:
– De ce zbor tu permanent ba spre Dumnezeu, ba spre Pământ?
– Eu duc către Dumnezeu mesajele oamenilor care spun: „Ajută-mă, Doamne…”, şi ele sunt atât de multe, că nu am pic de odihnă. Dar tu de ce stai mereu fără treabă? – îl întrebă şi acesta pe colegul său.
– Eu trebuie să duc către Dumnezeu mesajele oamenilor care încep cu cuvintele: „Mulţumesc, Doamne…”
Leon Magdan – “Cele mai frumoase pilde ortodoxe si povestiri cu talc”
