În Duminica a VI-a după Rusalii, Mănăstirea Ciuflea din Chișinău a devenit mai bogată cu o sfințenie

438

„Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile tale şi nici un cuvânt nu este îndeajuns spre lauda minunilor Tale!”

În Duminica a VI-a după Rusalii, tezaurului duhovnicesc de la Mănăstirea Ciuflea din Capitală i sa mai adăugat o sfințenie.

Credincioși de la mic, la mare, în dimineața zilei s-au adunat la Mănăstirea Ciuflea, pentru a întâmpina o minunată Icoană a Sfântului Serghie de Radonej. Această Icoană a fost ctitorită de un fidel enoriaș al Mănăstirii Ciuflea, în semn de recunoștință pentru Ajutorul venit de la Dumnezeu prin bineplăcutul Său Sfânt – Serghie de Radonej.

În cadrul ceremoniei de întâmpinare a Icoanei Sfântului Serghie de Radonej, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Nicolae (Roșca), Duhovnicul Mănăstirii Ciuflea, împreună cu soborul de slujitori a săvârșit un Tedeum, după care după credincioșii au trecut pe sub Icoană, chemând în rugăciunile lor pe Sfântul Serghie de Radonej, iar mai apoi s-au rugat la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.

La final Arhimandritul Nicolae a adresat un cuvânt de învățătură credincioșilor, în care i-a îndemnat pe cei prezenți să se apropie cu evlavie și cu credință tare de Icoane și sfintele moaște, având nădejdea că Dumnezeu, prin rugăciunile sfinților, Se va milostivi de noi, ne va ajuta în necazuri și încercări și va revărsa asupra noastră darurile Sale cele bogate.

Icoana Sfântului Serghie de Radonej vine să completeze colecția de Icoane și sfinte moaște, păstrate cu credință și mare evlavie de obștea Mănăstirii Ciuflea.

Sursa: www.ciuflea.md

Această prezentare necesită JavaScript.


Articole Asemănătoare
5477

„De ce nu mă iubeşte cel pe care îl iubesc eu?”

„De ce nu mă iubeşte cel pe care îl iubesc eu?”. De ce? Pentru că nimeni nu răspunde la o pretenţie. Dacă pretinzi cuiva să te iubească pentru că tu îl iubeşti, e un abuz şi omul se apără cum poate. Iubirea nu se pretinde, ci se dăru­ieşte. Iar ceea ce ai numit adineauri iubire […]

Articole postate de același autor
1905

„Tată, uite un Doamne- Doamne viu!”

  Odată un copil care era în braţele tatălui său, fiind în biserică, a strigat tare spre uimirea tuturor când a ieşit preotul îmbrăcat în veşminte din Altar: „Tată, uite un Doamne- Doamne viu!” (adică nu ca cei de pe fresca pereţilor bisericii). Inima curată, nevinovată, a acelui copil a arătat simplu, dar tare, că […]