Eu m-am mântuit!

378

Odată m-am întâmplat la o familie de creştini care ţineau în gazdă un preot tânăr. A doua zi, slujind Liturghia, am ieşit cu potirul la împărtăşanie, dar, în afară de doi sugari, nu s-a împărtăşit nimeni. Eu m-am uitat întrebător în jur: „Nu se mai împărtăşeşte nimeni?”. S-a lăsat linişte şi în această linişte fetiţa gazdei noastre, în vârstă de 7 anişori, s-a pornit spre mine, dar a fost oprită de umeri de doamna preoteasă: „Stai, tu nu te-ai spovedit”. Ochii copilei s-au uitat la mine şi la potir. Zic: „Las-o, că ei îi pare rău de năzbâtiile pe care le-a făcut”. Copilul a dat încuviinţător din cap şi eu am împărtăşit-o. După aceea, acasă, eu am întrebat-o pe copilă dacă e fericită şi ea mi-a zis că da, ascunzându-se ruşinoasă după spatele mamei.

Mamă-sa mi-a zis râzând: „Să vedeţi, părinte, după ce s-a împărtăşit, a alergat la mine şi a strigat: „Mami! Mami! Eu m-am mântuit!”. Oamenii mari au început să râdă, gândind că, fetița nu ştia ce zice. Dar copilul bine a zis că s-a mântuit, că asta facem la Liturghie, împărtăşindu-ne, ne mântuim.

Din Ieromonah Savatie Baştovoi, Dragostea care ne sminteşte, Editura Marineasa, Timişoara, 2003, p. 27


Articole Asemănătoare
125

Un om credincios trebuie să fie totdeauna un om tânăr

Mitropolitul Bălan avea o vorbă faină: „Cea mai frumoasă podoabă a unui tânăr este inima curată şi mintea trează.” Să ştiţi că inima se murdăreşte şi ea. Cu ce se murdăreşte? Cu gânduri murdare, cu imagini murdare, cu fapte murdare. Toate acestea se înscriu în noi. Suntem ce am devenit. Dacă inima-i curată, intră în […]

Articole postate de același autor
870

Nu lipsa păcatelor aduce sfinţenia, ci inima smerită

Ce crezi că este pacea inimii, oare curăţarea de păcate? Dar să ştii că şi un gând poate arunca în deznădejde mai mare decât cea în care te afli acum. Nu lipsa păcatelor aduce pacea inimii, nu lipsa păcatelor aduce sfinţenia, ci inima smerită, adică inima care primeşte toate câte i se întâmplă, chiar şi […]



Urmăriți-ne pe Facebook!