Duhovnicul în viaţa noastră

691

Orice credincios, într-un fel, vine şi îşi creează un raport de fiu sau de fiică față de cel care îl/o spovedeşte. Practic însă, nu poţi să urmăreşti pe fiecare, sunt atâţia oameni care-ţi vin în faţă şi nu poţi să zici: „Îl ştiu şi pe acela că l-am spovedit, e fiul meu; o ştiu şi pe aceea, că am spovedit-o”. Nu se poate pune problema aşa.

Însă, se poate pune în sensul că noi trebuie să avem faţă de cei care se spovedesc bunătatea pe care trebuie să o aibă un tată faţă de fiul lui. E un lucru pe care îl putem realiza prin darul lui Dumnezeu şi Dumnezeu ştie cine îl poate realiza, la drept vorbind. Pentru că cineva care n-are copii, de pildă, nu e un părinte adevărat, nu ştie, n-are sentimentul unui părinte. O profesoară îmi spunea: „Părinte, să ştiţi că numai acela e profesor bun care are copii, care are copiii lui şi care, cum se ocupă de educaţia copiilor lui, se ocupă şi de educaţia celorlalţi care, într-un fel, tot copiii lui sunt”. O observaţie foarte bună dată de cineva care s-a ocupat de educaţie.

Şi tot aşa ar fi şi cu duhovnicul. Biserica noastră a rânduit ca preoţii să fie căsătoriţi, să aibă familie, pentru că păstoresc familii. Atunci, având sentimentul de părinte, sentimentul de tată, îl poate lărgi şi asupra altora. Şi e dator să facă lucrul acesta, dat fiind faptul că e părinte. Deci, nu-i numai un fel de judecător, un fel de străin la care vine cineva şi îi spune anumite lucruri, îi încredinţează anumite lucruri şi el dă o sentinţă.

Din Arhimandrit Teofil Părăian, Cum putem deveni mai buni – Mijloace de îmbunătăţire sufletească, Editura Agaton, p. 336-337

 


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
967

Adevăraţii închinători…

–  Unii spun: “În această bisericuţă intimă, trăiesc Sfânta Liturghie; într-o biserică mare n-o trăiesc. Dacă este vreo bisericuţă văruită în alb, nu simt nimic, dacă însă este pictată, are catapeteasmă frumoasă etc. Acolo trăiesc Sfânta Liturghie”. Asta este pentru un om care n-are poftă de mâncare şi-i pui puţină sare, puţin piper, ca să-i […]

Articole postate de același autor
10334

Urât este la Domnul omul prost și mândru

În viața mea deși am fost prost și un urât, dar aveam oleacă de încredere în mine, adică mi se părea că pot și eu ceva, încă mai mult decât altul, și când mi se întâmpla vreo umilire mă mâniam. Odată părintele stareț a venit în biserică într-o duminică și eu cântam ”Iisuse, Fiul lui […]